Într-o duminică stăteam în Biserica Evanghelică Internațională din
Addis Abeba și mă uităm la o prietenă misionară din Statele Unite, ce era
vizitată de un grup din țara ei. Mă uităm cu jind la ei și mă gândeam:
Oare Dumnezeul Cel
Mare e numai Dumnezeul americanilor sau și al românilor? De ce la mine nu vine
nimeni?
Ce mult m-aș bucura
sa fiu și eu vizitată de frați și surori… dar nici nu îndrăznesc să le propun
acest lucru…
Cu siguranță, venind
doar pentru câteva zile, în vizită, nu pot face mare lucru, nu pot să aducă o mare
schimbare…
Da! Dar venind
într-o țară africană, cei ce i-ar vedea ar știi că ei nu pot fi, decât, ori
oameni de afaceri, ori misionari… și văzându-i în grup, plini de dragoste și
modest îmbrăcați, cu siguranță ar recunoaște că sunt creștini…
Așa gândeam, văzând dragostea care și-o arătau unii altora frații
americani și plângeam în inima mea și îmi doream foarte mult ca frații mei
români să vină să mă viziteze. Aș fi fost mult încurajată și aș fi adus o puternică mărturie celor în mijlocul cărora trăiam
acuma. Simplul fapt că talpa piciorului lor ar călca pe pământul acestei
țări, ar declara Domnia lui Hristos și aceasta ar fi îndeajuns!
Dar… după un timp, un alt gând a venit în mintea mea.
De ce să vină și să cheltuie banii? Mai bine îmi dă acei bani să-i folosesc
în lucrarea în care sunt implicată.
Acesta era un gând
al necredinței. Pentru că dacă am nevoie într-adevăr de bani pentru ceva anume
în lucrare, am văzut lămurit cum Dumnezeu deschide visteriile Lui și,
de unde nu mă gândesc, vine binecuvântarea.
Cum gândea Iuda,
când femeia a spart vasul de mir și a uns picioarele Domnului Isus? Banii să se
fi dat săracilor. (Ioan 12:4,5) Însă, Domnul Isus a afirmat:
„Adevărat vă spun, că oriunde va fi propovăduită
Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut femeia aceasta,
spre pomenirea ei.” Matei 26:13
Și atunci am înțeles, că lucrarea de misiune ce o fac are bătaie lungă.
Pentru că, lucrarea nu se mărginește numai la ceea ce fac eu și traducerea Bibliei pentru poporul Shekkacho, ci datorită faptului
că vin în contact cu multi oameni și îmi depun mărturia, mulți vor conștientiza
porunca Domnului Isus de a merge în toată lumea. Mulți vor fi provocați să se
gândească ce fac cu viața lor și lucrări
frumoase de misiune vor apărea într-o altă parte pe pământ.
Aici pe continentul african lucrează în colaborare diferite organizații
de misiune și sunt uimită să vad, cum oameni de pe întreg pământul sunt uniți
pentru a lucra la lărgirea Împărăției lui Dumnezeu.
De aceea, uitându-mă la armata lui Dumnezeu, sunt convinsă, că lucrarea de
mântuire începută de Domnul Isus Hristos, cu peste 2000 de ani în urmă, se duce
la îndeplinire.
Iar această încredințare mi s-a întărit mult mai mult, când am revenit în țară după câțiva ani de misiune în Africa și am văzut
amploarea lucrării care o face poporul creștin în țara noastră: s-au înființat
multe posturi de televiziune creștine care realizează emisiuni deosebite;
muzicienii români creștini compun cântări și sunt uniți în
a-l lăuda pe Domnul; s-au scris cărți de către autori creștini români; se
organizează întâlniri în care oamenii sunt ridicați, încurajați, motivați la o
viață sfântă; se organizează conferințe și tabere pentru mobilizare și
recrutare de misionari, s-au înființat școli de misiune, agenții de trimitere de
misionari… Am fost încurajată până la lacrimi, să vad norul mare de martori
care mă înconjoară și să doresc să continui lucrarea care mi s-a încredințat.
Biserica Evanghelică Internațională din Addis Abeba a
adus o mare mărturie în viața mea despre Planul de Mântuire pe care îl are
Dumnezeu cu întreaga omenire. Văzând creștini din toate părțile lumii,
îmbrăcați în diferite costume tradiționale și lăudându-l pe Dumnezeu, mă simt
parcă în aceea mare gloată … din orice neam, din orice seminție, din orice norod
și de orice limbă… care strigă cu glas tare:
„Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe scaunul de domnie, și
a Mielului!” Apocalipsa 7:9-10
Te îndemn să te uiți în jur la ceea ce te înconjoară și
să vezi, cum toți, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt, slujesc la
înaintarea Împărăției lui Dumnezeu. Astfel dar, nu poți rămâne pe dinafară,
mulțumit fiind că ești mântuit, și să nu faci nimic.
Fii încredințat, că lucrarea la care ai fost chemat și o
faci, nu este numai ceea ce vezi cu ochii ca realizare și care cauți să o
împărtășești altora, din diferite motive, poate pentru a acoperi nevoia
lucrării sau… poate pentru a impresiona…nu știu… există însă o parte nevăzută,
țesută de Dumnezeu prin Planul Său, la care tu te-ai supus prin ascultare și
predare și care, are un rezultat veșnic și o răsplată.
Mirela Pașcalău (din Etiopia), misionar Wycliffe România
Petru și Mirela Pașcalău, împreună cu copiii lor Ioan și Ana-Katarina, slujesc cu organizația Wycliffe România din anul 2010, când au plecat în Etiopia pe termen lung pentru un proiect de traducere a Bibliei în limba Shekkacho.
Puteți să vă înscrieți la Newsletter-ul Wycliffe România pentru a fi la curent cu slujirea familiei Pașcalău și a altor misionari, pe www.wycliffe.ro/buletin
Vezi şi celelalte scrisori misionare în pagina:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.