✉ Scrisoare misionară: Familia Leţu, Mongolia

Dragii noştri,

            „Moise a scos poporul din tabără, spre întâmpinarea lui Dumnezeu şi s-au aşezat la poalele muntelui. (Exodul 19:17)” 
            „La priveliştea aceasta poporul tremura şi stătea în depărtare. (Exodul 20:18)” 

       Această călătorie în Mongolia este „altarul“ meu de aducere aminte… Înainte de plecare m-am rugat: „Doamne, Tată, fă această călătorie miraculoasă, ca să nu avem nicio îndoială că Tu eşti cu noi.” Şi El a ascultat rugăciunea mea.

       Încă dinainte să plecăm din România am putut să vedem împotrivire: prima dată ni s-a spus că vom primi viza de tranzit, a doua zi ni s-a spus că ni s-a refuzat (a fost nevoie de mai multe acte), maşina abia reparată... a doua zi nu mai funcţiona normal (am schimbat piesele noi, defecte din fabrică), în ziua plecării am realizat că ITP-ul era expirat (Domnul ne-a ajutat să rezolvăm problema în aceeiaşi zi). După ce, în sfârşit, am reuşit să plecăm, Domnul a turnat belşug de binecuvântare prin biserici, fraţi şi surori care ne-au fost alături. Mulţumim şi Domnul să vă binecuvânteze!

       Până la graniţa cu Mongolia am avut drum neted, ajunşi la graniţă – probleme, dincolo de graniţă – dezastru. O săptămână am fost doar cu Filip, departe de Alina şi de copii. Am ajuns în capitală fără niciun ban, chiar a trebuit să împrumut nişte bani ca să plătesc transportul maşinii. Apoi Domnul ne-a dăruit, prin Asociaţia Kairos, ceea ce fraţii şi surorile din ţară, care au citit despre noi, au trimis. Mulţumim şi Domnul să vă binecuvânteze!

       Domnul a continuat să ne poarte de grijă, dându-ne exact ce aveam nevoie la momentul potrivit (unui vechi prieten Domnul i-a spus printr-un vis să ne ajute). Aşa am extins viza de Mongolia, am cumpărat ce era necesar pentru repararea maşinii şi am achitat viza de tranzit pentru Rusia. Şi Îi dăm toată slava, cinstea şi gloria pentru că merită!!! El a aranjat lucrurile în aşa fel ca Magda (sora lui Sami Şoldan, pe care-l ajutăm aici) să vină în misiune pe termen scurt şi să ne aducă din ţară piesele care aici nu se găsesc. Şi nu doar atât: Domnul mi-a dat înţelepciune să schimb piesele (n-am mai făcut asta până acum) şi maşina să funcţioneze!!! Nu eram sigur că aceea era piesa defectă, dar era cea mai ieftină variantă, cealaltă variantă era un motor nou... Şi de această dată Domnul a rezolvat problemele în ultimul moment. Şi, la final, totul decurge conform planului de călătorie de la început: vom porni spre România la sfârşitul lui august. Şi ne încredem în Domnul că ne va purta de grijă dându-ne banii de drum.

 În tot acest timp am cunoscut oameni (mulţi cazaci), am legat prietenii, am revăzut cu bucurie pe câţiva dintre tinerii cărora le-am vestit Evanghelia anul trecut şi am învăţat mai mult despre lucrarea de aici, atât de diferită de multe altele. Am conştientizat încă o dată cât de mare e întunericul în lumea aceasta (după aproximativ 5000 km prin Rusia, abia dacă am văzut două biserici ortodoxe, care se presupune că ar trebui să fie mai multe decât celelalte, iar în satele de cazaci sunt numai musulmani). Ne rugăm ca Domnul să ne arate în continuare care este locul nostru şi unde trebuie să ducem lumina harului Său.
        

    Am avut şi frustrări, pentru că nu e prima dată când ne facem planuri, ca mai toţi creştinii, şi apoi le aducem înaintea Domnului ca să le binecuvânteze… dar Domnul a avut alt plan şi am învăţat că El e Suveran şi trebuie să-I supunem fiinţele, inimile, gândurile şi planurile noastre în întregime. În toate I-am recunoscut autoritatea şi asta ne‑a adus binecuvântare. N-am făcut taberele pe care le doream şi nu am făcut lecţii biblice aşa cum mulţi se aşteaptă să facă misionarii pe termen scurt… Am construit de dimineaţa până seara, Alina a făcut cam tot ce ar fi făcut şi acasă, doar că nu pentru 5 persoane, ci pentru 8 sau 10. Am slujit într-un mod diferit decât cel la care ne aşteptam noi. Dar în totul am făcut ceea ce Domnul ne-a pus înainte. Şi poate că doar în veşnicie vom afla dacă vorbele şi faptele noastre au avut impact în inima celor pe care i-am încurajat să păşească pe urmele Învăţătorului sau să se alăture lucrării Domnului printre cei care nu cunosc Adevărul.
      

 Precum Israel în pustiu, putem vedea fum, putem simţi cutremurul şi să fugim, să nu vrem să-I mai auzim glasul… sau putem zice: „Acesta este Dumnezeul nostru, Tatăl nostru, care ştie mai dinainte de a cere ce avem nevoie, ne ascultă rugăciunile şi ne face zilnic părtaşi ai harului Său minunat ca să vorbim cu pasiune despre El până la marginile pământului, ca toate neamurile să ştie că El e singurul şi adevăratul Dumnezeu!”

     Avem pace şi ne rugăm ca în continuare să vedem mâna Lui la lucru în viaţa noastră, spre slava şi Gloria Numelui Lui!

        Continuaţi să faceţi ceea ce Domnul vă spune să faceţi: „Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii să se ţină de învăţătură. Cine îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. Cine dă să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu bucurie (Romani 12:7-8)” şi cine se roagă să o facă din toată inima, cu credinţă!

     În pustiu, minunile se văd mai bine!
                 Emil Leţu

Vezi şi celelalte scrisori misionare în pagina:

Puls misionar român