V-ați gândit vreodată cât de scârbos este actul în sine? Erau în dulap. Au ieșit din dulap. Au invocat drepturi civile, au protestat, au defilat și acum ne-ar obliga să îi celebrăm. Au infectat mințile fragede ale copiilor și adolescenților în școli, s-au suit călare pe măgarul politic, i-au tăiat trompa elefantului, au oferit o teologie multicoloră, dătătoare de succes și relevanță liderilor religiodioși.
Acum, redefinind una
dintre legile existențiale ale rasei umane, Curtea Supremă a semnat sentința finală
a națiunii și a lumii! Urmează legea care ne va interzice să-i condamnăm. Ni se
va spune că este rândul nostru să intrăm în dulap. În dulapul tăcerii care
ignoră adevărul și dreptatea, dulapul irelevanței în care ne-a dus tocmai
dorința de relevanță, dulapul întunecării conștiinței care își face iluzii cu
privire la dragostea divină fără principii și dulapul cu ieșire în partea
cealaltă spre... iad, nu spre Narnia!
Cu durere trebuie să spunem, America s-a lepădat rând pe rând și continuă să abandoneze toate principiile care stau la baza rațiunii sale de a exista! Cu riscul de a intra în dulapul care se îngroapă 6 picioare în pământ, acum trebuie să strigăm adevărul, pentru că acestui dulap îi va sări capacul într-o zi și se va deschide spre cer!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.