Pastor Ovidiu Petric: Cine a tras în noi după 22? Se ştie!

Întrebarea enigmatica ce se aude insistent dupa un sfert de secol, mai ales in luna decembrie cand toata lumea face un popas spiritual in dreptul eroilor revoluției este "cine a tras in noi dupa 22?" Apogeul revoluției din 89 este discutabil, unii considera ca ar coincide cu fuga sotiilor Ceaușescu, altii cu executarea cuplului de dictatori in chiar ziua Crăciunului.

Ce rămâne de necontestat este ca a continuat sa se tragă cu premeditare in oamenii nevinovati chiar si dupa ce a fost anunțată fuga odiosului cuplu Nicolae si Elena si s-a facut asta datorită incertitudinii situației, ce era intr-adevăr una cruciala si decisivă pentru istoria poporului roman. Ceaușistii erau neclari in privința deznodământului a ceea ce se întrevedea a fi cosmarul libertatii (pentru ei), asa ca au decis sa apese pe tragaci si sa transforme viata altora intr-o tragedie, tinând cu dintii si cu glonțul de dictatura comunista.

Spiritul libertatii insa a învins, desi a fost readus la viata prin moartea multor eroi curajosi ce-au visat mereu eliberarea de sub opresiunea comunista.

Spiritul malefic, criminal ce ii vizează pe autorii faptelor odioase de dupa 22 Decembrie nu poate fi decat exprimarea josnica a ființei umane dezumanizata de propria-i orbire.

Fara a încerca identificarea nominala si specifica a criminalilor revoluției care au "tras in noi dupa 22", acest articol prezinta, nu o perspectiva pur istorica sau politica a evenimentelor din 89, ci una crestina. Din punct de vedere biblic, atitudinea gravă a celor ce ce si-au omorât semenii dupa 22 si inca nu au plătit legal pentru asta, arata cat de prapastioasa este natura umană căzută in păcat. O natura corupta de păcatul innascut, ce naște păcat mai departe. Biblia spune ca omul pacatuieste fiindcă s-a născut păcătos. Disperarea cu care omul s-a ținut de putere in acele zile, nu este altceva decat un semnal grav a ceea ce inseamna concentrarea puterii întregi in mana unui grup reastrans de oameni, ce se cheamă dictatura. 

Omul vrea puterea si o vrea cu orice preț, chiar daca in jurul lui sunt secerate multe vieti fragede.

Un alt aspect din perspectiva crestina desprins din evenimentele petrecute dupa 22 decembrie este capacitatea covarsitoare a omului de a disimula si de a ascunde adevarul. Oamenii in general, dar si in România sunt înclinați sa faca orice le sta in putere sa ascundă adevarul, de aceea vor recurge la orice mijloc posibil in acest sens: mint la infinit, ucid fara discriminare, trădează usor, falsifica dovezile, tac nejustificat.

Oamenii îndoliati de acele zile negre în care cei dragi ai lor au plătit libertatea cu sânge, cauta disperat an de an vinovații. Daca aceștia au fost intr-un final identificati si vor fi trasi la răspundere e bine. Insa in toti acești 25 de ani s-a putut vedea cat de abil este omul in a-si ascunde păcatul.

In fata unei realități atat de înfiorătoare a suprimarii adevărului, doctrina dreptatii finale a lui Dumnezeu strălucește mai mult ca oricând. Da, noi am vrea de multe ori o aplicare prompta si fara echivoc a dreptatii, insa nu intotdeauna este posibil acest lucru. Uneori trebuie sa aștepti chiar 25 de ani sau o viata sa iasă la iveală adevarul înăbușit si sufocat, pentru a se face dreptate pe baza lui.

Perspectiva crestina a unui Dumnezeu care vede in negura istoriei si va judeca drept a fost si ramane o mare mângâiere pentru toti oamenii ce au trecut prin situații similare celor din 89, în care misterul mortilor de dupa 22 decembrie nu a fost pe deplin elucidat.

Se va mai aștepta inca un an, doi sau zece pana se va contura un răspuns clar, legal, satisfăcător? Se prea poate si ne dorim asta, chiar daca nu cu toții, pentru a se dovedi ca păcatul are consecinte pentru care se plătește chiar si dupa 25 de ani.  Insa ceea ce vine in ajutorul omului daca dilematica intrebare continua, este adevarul lui Dumnezeu, ce intr-un final va străluci liber si neobstructionat de nimic, pentru ca Dumnezeu este adevarul si El va face dreptate.

Ovidiu Petric - pastor Biserica BUCURIA Lugoj