Capitolul 12: Apostolul Petru şi bunătatea
Vom încheia această
expunere a ceea ce ne învață Biblia despre bunătate prin câteva dintre ideile
lui Petru la această temă. Apostolul Petru pune foarte mare accent pe ceea ce
vrea Dumnezeu să fim noi şi ne spune multe despre modul în care trebuie să lucrăm
noi pentru această realizare. Dorința mea ar fi să scriu un comentariu mult mai
larg despre învăţăturile lui, dar aici mă voi limita la a arăta esențialul. Să
intrăm deci în inima învăţăturii acestui mare Apostol.
„Lepădați, aşadar, orice răutate, orice
vicleșug, orice fel de prefăcătorie, de invidie şi de vorbire de rău[…] dacă
ați gustat în adevăr că bun este Domnul” (1 Petru 2: 1 şi 4).
Petru
citează Psalmul 34:8, unde omul lui Dumnezeu David ne cântă din cortul lui:
„Gustați şi vedeți ce bun este Domnul”. Îndată, într-un alt cântec (psalm),
David ne spune: „Încrede-te în Domnul şi fă binele”, sau „practică bunătatea”
(Psalmul 37:2). Cu alte cuvinte, când ajungi să-L cunoști pe Dumnezeu ca
bunătate, trebuie să înțelegi că bunătatea Lui te cheamă la bunătate. Petru a
crescut şi el în această învăţătură şi ne spune: Dacă ați gustat într-adevăr că
Dumnezeu este bun, goliți-vă de orice răutate şi, scrie el în continuare,
apropiați-vă de El şi fiți ca El!
Vom trece în a doua epistolă a lui Petru,
unde găsim una dintre cele mai prețioase perle ale Sfintei Scripturi, ascunsă
în primul capitol. Este un text extrem de condensat, şi noi vom desprinde din
el doar esenţa. Petru scrie aici de două promisiuni „mari şi scumpe” şi trebuie
neapărat să ştim exact care sunt acestea. Dacă ne uităm în Faptele apostolilor,
cap.2, la discursul lui Petru în ziua Cincizecimii, vedem că Petru vorbește
despre două promisiuni pe care le-a făcut Dumnezeu în Vechiul Testament şi care
acum au fost împlinite. Prima promisiune este Fiul lui David, care ajunge pe
tronul lui Dumnezeu, adică Domnul Isus, şi a doua promisiune este Duhul Sfânt
care tocmai a fost turnat peste apostoli (Vezi Fapt. ap. cap2, v.30-32 şi apoi
v.33).
Acestea au fost cele mai mari promisiuni pe
care le-a făcut Dumnezeu vreodată. Şi acum, scrie Petru, ele sunt o realitate
în voi. Dar ce se întâmplă într-un om care are în El şi pe Fiul lui Dumnezeu şi
Duhul lui Dumnezeu? Atunci se întâmplă cel mai mare lucru care i se poate
întâmpla unei ființe umane pe pământul acesta: ați devenit „părtași ai firii
dumnezeiești” (2 Petru 1:4)! Fiindcă Cei doi sunt parte din dumnezeire, când Ei
sunt în voi, dumnezeirea este în voi. Voi sunteți parteneri la dumnezeire!
Apostolul Petru vrea să ştim că suntem
implicați în cea mai mare minune posibilă pe planeta aceasta!
Dar lucrul acesta nu trebuie să ne facă să
credem că acum totul este perfectat în noi. Este uimitor să citim în continuare
că Petru ne cheamă la un efort sistematic de transformare a caracterului
nostru:
„De aceea, dați-vă şi voi toate silințele
(faceți toate eforturile posibile) să uniți cu credinţa voastră virtutea
(Cornilescu traduce total inadecvat, prin „fapta”, când Petru scrie cuvântul
arete, care înseamnă virtutea),cu virtutea cunoaşterea, cu cunoaşterea
stăpânirea de sine, cu stăpânirea de sine răbdarea, cu răbdarea evlavia, cu
evlavia dragostea de frați, cu dragostea de frați iubirea de oameni” (1 Petru
1: 5-7).
Să fim
atenți ce face Petru aici. El începe prin a ne spune ce a făcut Dumnezeu pentru
noi şi ce oferte extraordinare ne face Dumnezeu; apoi nu spune că aceste
lucruri extraordinare ne sunt date „de aceea”, ca să intrăm într-un program sistematic
de transformare a caracterului nostru. Cum să mai spunem că acest program este
imposibil când în noi este Fiul lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu, şi prin ei
am devenit parteneri de lucrare cu Dumnezeu?
O singură remarcă mai este necesară. Ultimele
două trăsături de caracter pe care ni le scrie Petru, sunt, în grecește,
filadelfia şi agape. Filadelfia este dragostea de oameni. Agape este dragostea
pentru toţi oamenii, chiar şi pentru cei mai nevrednici de dragoste. În Vechiul
Testament cuvântul pentru acest fel de iubire divină este hesed – bunătatea
specială a lui Dumnezeu. Sunt sigur că Petru avea în gând această trăsătură de
caracter. Cunoscând bine şi ebraica şi greaca, Petru traduce pe hesed prin
agape. Şi cu aceasta el încheie cercul: chemarea lui este aceeași ca şi a
întregii Sfinte Scripturi înainte de el: să ne transformăm după chipul lui
Dumnezeu, al cărui plan este să populeze pământul cu oameni buni, oameni cu o
bunătate ca a lui Dumnezeu.
Concluzie generală.
Iată că am parcurs întreaga Biblie și am
constatat că tema acestei cărți este binele și răul, bunătatea și răutatea. Am
văzut că Dumnezeu este bun și că diavolul este cel rău și am văzut că și Unul
și celălalt doresc să imprime în tine chipul său. Alegerea este a ta: tu decizi
pe care vrei să iubești și pe care vrei să imiți, și în final constați că ai
devenit ca acela pe care l-ai iubit.
Sursa: www.iosif-ton-mesaje.eu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.