Plangerile lui Ieremia 3:26 "Bine este
să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului."
Oricine poate vorbi şi mulţi o fac cu
uşurinţă. Puţini ştiu însă să tacă.
Nu orice tăcere este folositoare. Există o
tăcere a celor vii şi o tăcere a celor morţi. Cei vii aşteaptă în tăcere
ajutorul Domnului. Cei morţi tac fiindcă nu are cine să le mai vină în ajutor: Psalmii
94:17 "De n-ar fi Domnul ajutorul meu, cât de curând ar fi sufletul meu în
tăcerea morţii!"
De mult cuvintele nu mai au rolul de a creea
punţi ci mai degrabă dau foc, incendiază şi ard orice fel de legătură dintre
oameni. Rostirea unui cuvânt trebuie să fie act de creaţie şi nu de ucidere!
Multe dintre cuvintele ce îmi asaltează
dureros retina au o culoare hepatică de filosofii de duzină. Prefer o vorbire
cu sare care să trezească simţurile omului duhovnicesc decăt dulcegăriile ce aduc carii sufleteşti. Iubesc amarul
Bibliei câtă vreme aduce nectarul schimbării inimii.
Nu este adevărat că cel ce tace nu
vorbeşte! Tăcerea este o altfel de rostire. Doar că o pricep puţini. E de
preferat tăcerea atunci când cel ce ,,vorbeşte”, latră! Oamenii serioşi discută
fapte şi nu regizează comedii. Pe plaiurile mioritice a inflorit nebunia lui
Nero care se credea mare artist: Amos 6:5 "Aiurează în sunetul lăutei, se
cred iscusiţi ca David în instrumentele de muzică." Nu deveniţi un
auditoriu ieftin ci fiţi pretenţioşi şi critici pentru că nu aveţi decăt o
viaţă!
Şi fiindcă vine sărbătoarea Floriilor îmi
fac inima finic si mă duc cu copiii (de Dumnezeu) să strig: Ioan 12:13 "…
„Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.