În general, oamenii știu despre lupta lui Mandela împotriva apartheidului și au gustat împreună cu el din victoria lui la alegerile care l-au proclamat primul președinte de culoare al Africii de Sud. Însă puțini știu că Mandela era profund atașat de valorile creștine.
Ambii săi părinți erau analfabeți, dar fiind creștină devotată, mama lui l-a trimis la o școală locală metodistă, la vârsta de șapte ani. Când a fost botezat în cultul metodist, lui Mandela i-a fost dat prenumele englez „Nelson" de către profesoara sa, care nu dorea să rețină toate numele tribale ale elevilor ei.
Într-un interviu acordat, în anul 2000, publicației Christian Science Monitor, Mandela spunea - ca o excepție de la obiceiul său de a discuta despre religie numai la intersecția cu libertatea religioasă - că „religia a avut o influență uriașă asupra vieții mele. Probabil știți că pe vremea noastră - de la clasa a I-a până la universitate - educația noastră era furnizată de instituții religioase. Am urmat cursurile unor școli misionare creștine. (...) Guvernul nu avea niciun fel de interes pentru educația noastră, prin urmare, religia a devenit o forță care a fost responsabilă de dezvoltarea noastră."
„Apreciez importanța religiei", a mai spus Mandela. „Trebuia să fi fost într-o închisoare sud-africană în timpul apartheidului, ca să fi văzut cruzimea ființei umane față de ființa umană, în cea mai pură formă a ei. Din nou, insituțiile religioae și liderii lor ne-au insuflat speranța că, într-o zi, vom reveni."
„Nimeni nu se naşte urând alte persoane pentru culoarea pielii lor sau pentru religia lor. Oamenii trebuie să înveţe să urască, iar dacă pot învăţa ura, pot învăţa şi iubirea, care este un sentiment mai apropiat de inima omului"
- Nelson Mandela
|
În autobiografia sa, Lungul drum spre libertate, Mandela face câteva alte mărturisiri directe despre atașamentul lui față de creștinism. „Biserica este la fel de preocupată de lumea aceasta, cum este preocupată de următoarea: am văzut că, practic, toate reușitele africanilor păreau să aibă loc prin lucrarea misionară a bisericii." Dedicarea lui spirituală l-a determinat, în tinerețe, să devină un membru al Asociației Studenților Creștini și să predea studii biblice în satele învecinate casei sale.
La începutul activismului său, Mandela s-a împrietenit cu Gaur Redebe, un xhosa care era membru al ANC și al Partidul Comunist Sud-African, precum și cu Nat Bregman, o comunist evreu care a devenit primul său prieten alb. Participând la întâlniri și la petreceri ale comuniștilor, Mandela a fost impresionat că albii, africanii, indienii și alți etnici interacționau ca egali. Totuși, avea să scrie mai târziu, nu s-a alăturat Partidului Comunist fiindcă nu putea să împace creștinismul său cu ateismul acestuia și pentru că vedea chestiunea sud-africană drept un conflict etnic, nu de clasă.
| „Pășind afară spre poarta care urma să mă conducă la libertate, am realizat că, dacă nu-mi voi lăsa amărăciunea și ura în urmă, ar fi ca și cum aș fi rămas încă în închisoare", își amintea Mandela despre sfârșitul celor 27 de ani petrecuți în detenție. |
Cu doar câteva săptămâni înainte să fie numit președinte, el a susținut un discurs de Paște la o Biserică Sionistă, așa cum obișnuia să facă. După ce a terminat de citit Fericirile, Mandela a declarat că motivul pentru care sărbătorește Paștele este acela că Evanghelia a fost „adusă de Mesia cel Înviat Care nu a ales o singură rasă, nu a ales o singură țară, nu a ales o singură limbă, nu a ales un singur trib, ci a ales întreaga omenire!"...
Sursa:AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.