Într-un articol The Stream, Dr. Michael Brown de la www.askdrbrown.org trage un semnal de alarmă în privința legislației care ni se pregătește și ne îndeamnă să nu stăm pasivi, considerând că nu ne afectează cu nimic.
De mai bine de 15 ani, avertizez că cei care „au ieșit din dulap“ ar dori să ne pună pe noi acolo, mai precis, activiștii homosexuali care solicită „egalitate“ și „toleranță“ ar dori să reducă la tăcere vocile disidente.
Acum aproximativ 10 ani, un avocat creștin mi-a spus: „Mike, gândește un pic mai departe. Cei care au fost cândva puși în închisoare vor dori să ne pună pe noi în pușcărie“.
Când am repetat comentariul lui la Christian TV, am fost ridiculizat din plin de extrema stângă. „Nimeni nu vrea să pună oameni ca tine în închisoare!“
Deci nimeni nu vrea să pună oameni ca noi în închisoare?
Acest refren s-a schimbat rapid în 2015, când Kim Davis, funcționară într-un district din Kentucky, a fost închisă pentru că a refuzat să se supună unui ordin judecătoresc și să emită un certificat de căsătorie pentru un cuplu de același sex.
Mulți din cei de stânga au aplaudat arestarea ei, încântați că se află în închisoare și sperând că nu va ieși în curând. Și pe rețelele de socializare, comentariile au fost complet dezlănțuite, ca de exemplu acesta:
„Deoarece a sfidat Constituția și Curtea Supremă, Kim Davis NU ESTE MAI BUNĂ decât acei bărbați care au conceput, executat și planificat atacurile asupra World Trade Center și Pentagon din 11 septembrie.
Cu toate că nu s-au pierdut vieți în urma șiretlicurilor doamnei Davis, ideologia utilizării credințelor sale religioase ca justificare pentru a se împotrivi Curții Supreme și Constituției o transformă într-o teroristă religioasă de tipul ordinului lui Osama bin Laden și al ISIS.“
„Dar“, ar putea spune cineva, „arestarea lui Kim Davis dovedește că exagerezi cu punctul tău de vedere. Ea a refuzat un ordin direct de la un judecător și, totuși, a petrecut doar câteva zile în închisoare. Nu faceți un martir din ea și nu dați impresia falsă că așa ceva se întâmplă în mod curent.“
Mai multe exemple: Un tată canadian nu poate folosi numele dat la naștere fiicei sale, în urma unei hotărâri în instanță
De fapt, aș putea multiplica alte exemple, nu doar din America, ci și din alte țări, cum ar fi cazul unui tată pe care l-am cunoscut anul trecut în Canada.
El s-a opus dorinței fiicei sale de 14 ani de a se identifica ca băiat și de a începe o terapie hormonală. Însă instanțele s-au pronunțat în favoarea fiicei, afirmând nu numai „dreptul“ ei de a începe terapia, ci și interzicând tatălui să se refere la propria fiică cu numele ei de naștere sau să se refere la ea ca femeie, chiar și în intimitatea casei sale.
Dacă ar îndrăzni să facă acest lucru, ar putea fi arestat pe loc.