Ioan Cocîrțeu 🔴 Posibile furturi de Crăciun

Nu de puține ori am fost avertizați de către anumite structuri ale statului că la sărbători, în special la Crăciun, rata spargerilor și furturilor din locuințe este mai mare. Recomandarea este de a ne proteja cât se poate de bine casa și bunurile în fața hoților, pentru că până la urmă „paza bună trece primejdia rea”. Sfatul trebuie urmat, iar restul ține de adevărul Scripturii că „...dacă nu păzește Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzește.”

Problema furtului de Crăciun nu se rezumă doar la cele materiale, ci trebuie identificată ca un real pericol și în aspectele ce țin de lumea spirituală. Nașterea Domnului trebuie să rămână întreagă, așa cum o avem de la Dumnezeu, fără a fi vandalizată și nici atacată de „hoții” din afară. Istoria Nașterii și minunea întrupării sunt inviolabile. De adevărul bibilic nu ai voie să te atingi, singura opțiune este să-l afirmi și să-l crezi. Ceea ce Dumnezeu a pus în această sărbătoare nu este permis a fi furat. Totuși, lucrul acesta se întâmplă adesea ca în viața fizică. Nevegherea mea, și poate și a ta, față de conținutul sărbătorii permit furtul, un furt neobișnuit din partea unor hoți neobișnuiți. Iată la ce mă gândesc...

CONSUMERISMUL. Potrivit dicționarului el se referă la acumularea egoistă și superficială de produse cunoscută și sub numele de materialism economic. În acest sens, consumerismul capătă conotații negative, fiind în antiteză cu stilul de viață sănătos și traiul simplu promovate de anti-consumerism. În cazul Crăciunului, acesta a pus stăpânire pe societate și mai mult. Tendința este tot mai mare de a ne împlini prin bunuri, cadouri, cumpărături, lumină și zgomot, decorări și ornări...La fel ca voi, pot spune și eu că toate acestea aduc un plus de frumusețe, dar ele nu pot înlocui esența. Când ele ne răpesc toată preocuparea, toată energia, toată agenda din decembrie, fii sigur că atunci consumerismul e hoțul de Crăciun. Nu permite ca să nu mai ai timp și energie pentru Hristos, adevăratul sărbătorit, Cel care a făcut posibilă sărbătoarea.

IZOLAȚIONISMUL. Desigur, sensul primar este legat de o anumită atitudine politică prin care un stat refuză să participe la viața politică internațională, dar termenul acesta poate fi aplicat și la starea de fapt în care ne găsim sub efectul măsurilor de protecție față de virus. Izolarea noastră fizică, adesea necesară în pandemia prezentă, nu trebuie să devină o izolare socială absolută sau un motiv de abandon al mandatului creștin. Cât lucrul acesta ți se permite, mărturisește-L pe Hristos ca Cel venit în lume să aducă mântuirea. Cât sănătatea îți permite, vino la biserică. Dacă poți face un bine, fă-l îndată. Nu socoti Sărbătoarea Nașterii Domnului din anul 2020 ca fiind sărbătoarea în care nu mai poți face nimic. Nu te izola că vrei, ci doar că trebuie. Nu te exclude din viața comunității sau a bisericii. Nu permite ca vreo formă de izolare să te țină departe de bucuria de a fi beneficiar a tot ceea ce Dumnezeu vrea să ne dea și la această sărbătoare.

Ioan Cocîrțeu 🔴 Murim câte puțin

Așa am fost rânduiți, să ne stingem de îndată ce ne naștem, câte puțin...stingerea e de la caz la caz, mai devreme sau mai târziu, dar e sigură.

Nimeni din lume, orice mijloc ar fi folosit, n-a putut și nu va putea să oprească procesul propriei ofiliri. Odată intrat păcatul în lume, avem suferință, lacrimi, boli, moarte. Mai mult ca oricând realitatea morții e la orizont. Se duc prieteni, rude, frați. Parcă fiecare dimineață e cu cifrele ei, cu statisticile ei, cu morții ei. Și informările continuă, ca un imn funebru. Auzim aceste date precum ciripitul păsărilor din ogradă.

Te-ai grăbi să spui că-i mai prezentă moartea decât viața, dar nu-i așa. Întotdeauna viața a fost mai tare decât moartea, pentru că nu moartea a biruit, ci viața. Da, într-adevăr omul prin ceea ce a făcut și-a pregătit moartea ca sfârșit, însă Isus Hristos venit în lume a schimbat finalul. În locul morții a adus viața, neputrezirea, existența, bucuria, lumina, sărbătoarea. „Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?” sunt întrebările care au un răspun cert: „...Moartea a fost înghițită de biruință.”

Știind că murim câte puțin, dă-mi voie să-ți spun câteva lucruri:

# Trăiește în bucuria vieții pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Caută cât poți să te îngrijești de sănătate trupului, fără să abuzezi de nimic din tot ceea ce Creatorul a pus în tine. Asigură-ți acele lucruri și stări care dau satisfacție căminului tău. Ia fiecare zi ca pe un cadou frumos pentru care Îi mulțumești lui Dumnezeu. Cât despre moarte...socotește-o ca un final al unei călătorii frumoase numită viața!

# Consideră în mod serios că nu ești doar țărână. E poate doar ceea ce se vede, dar e mult mai mult. Ești mai complex, ești mult mai mult decât te simți, decât te vezi. Tu ai o parte din Dumnezeu, din nemurire, din viață. Acesta-i sufletul tău. Da, fizic te degradezi, te șubrezești din an în an, dar lăuntric tu porți în tine o comoară pe care trebuie să o predai spre existență Celui ce ți-a dat-o. Ce-i mai frumos decât să ai sufletul curat. Cât despre moarte...socotește-o ca lumea eternă de dincolo de lume!

Apel la rugăciune pentru Italia!

Astăzi NE RUGĂM pentru ITALIA

O țară cu o populație de aprox. 61 mil. locuitori, a treia economie a Uniunii Europene.

Italia este țara în care epidemia covid-19 face cele mai mari ravagii: 35.713 cazuri, 2978 decese.

Ne rugăm pentru:

- vindecarea acestei țări

- stoparea răspândirii virusului

- personalul medical din spitalele Italiei

- stare economică și socială a acestei țări

- familiile care și-au pierdut pe cei apropiați

- autoritățile statului ca să ia decizii înțelepte

- comunitatea de români din Italia

- mărturia bisericii italiene în vreme de criză

- întărirea credinței celor credincioși

- cercetarea spirituală a acestei națiuni

La Ordinea Zilei: Ce fac Bisericile în vreme de restricție? 🔴 Interviu cu reprezentanții cultelor religioase din Timiș

Ioan Cocîrțeu 🔴 CÂND PĂCATUL DEVINE MÂNDRIE SAU SLOGAN DE PARADĂ

Personal, mă tem că aici am ajuns. Teama mea, din ce văd, e a multora. E a acelora ce cred în valorile strămoșești, în rânduielile divine, în absoluta normalitate dată prin creație.

Ceea ce se întâmplă la Timișoara se dorește a fi cel de-al treilea festival (după cele din București și Cluj) dedicat comunității LGBTQ+ din România. „Săptămâna mândriei” s-a lansat ca o invitație pentru toți cetățenii acestui oraș și nu numai. Mesajul a sunat așa: „Vă invităm să celebrăm împreună diversitatea într-o Timișoara a schimbării și respectului reciproc”. Potrivit organizatorilor, „PRIDE vine să celebreze comunitatea LGBTQ+ din Timișoara, să o întărească și să o facă mai vizibilă…anunțăm, cu încredere și mândrie: suntem aici!”

Citesc despre un program foarte bine pus la punct: workshopuri, expoziții, conferințe, lansare de editură, picnic, petrecere…se pare că la Timișoara nu va fi și paradă…

Toate acestea ridică multe întrebări, întrebări pe care ni le ridicăm cu durere, dar la care trebuie găsite răspunsuri corecte.

Să aibă de-a face toate astea cu viața culturală a cetății? Cultura vine de la cuvântul latin colere ce se traduce prin „a cultiva/a onora” și se referă în general la activitatea umană. Cultura înseamnă totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare pentru comunicarea acestor valori.

Cultura și civilizația românească se detașează net printr-un puternic filon de identitate națională. Nu se poate vorbi despre o cultură de împrumut. Ne-am consacrat sub acele valori tradiționale date de carte, de educație, de moralitate, de Biblie în ultimă instanță. Cultura noastră națională a început cu „Psaltirea” și „Cazania”. Din Biblie reiese o altă cultură…a dragostei, a toleranței, chiar și a acceptării celuilalt, dar a normalității dumnezeiești. Am crescut în familii cu un tată și o mamă, cu frați și surori, cu bunici și străbunici pentru că așa a intenționat Creatorul să fie familia…un bărbat și o femeie care au primit porunca „Creșteți și înmulțiți-vă…” Cât de bine ar fi dacă am avea sărbători prin care ne promovăm dragostea de copii, de mamă, de tată, dragostea de carte, respectul pentru înaintași, aprecierea față de olimpicii școlilor noastre, să marcăm anii de pace cu care am fost binecuvântați…

Aduce vreun bine social? Totul se constituie într-o moștenire pe care o lăsăm urmașilor noștri. Ce vrem să lăsăm în urma noastră? O paradă a mândriei păcătoase? În sine mândria duce la ruină, chiar la pedeapsă, iar dacă mai este asociată și cu un manifest al nelegiuirii ar fi păcat peste păcat, păcat lângă păcat. Ce trist, ce grav! Aici nu vorbim despre ceva discutabil, vorbim despre diferența dintre bine și rău, dintre alb și negru.

O astfel de paradă, bine că nu va fi, ce confuzii teribile poate crea în mintea copiilor noștri? Cum aș putea explica copiilor mei ce ar putea vedea la picnicul din Parcul Poporului? În Universitățile patriei se pun la dispoziție amfiteatre întregi pentru dezbateri publice. Întrebarea este la ce bun? Cu ce scop? Asta am vrea să fie alternativa de viață, și căsătorie, și dragoste, a copiilor noștri? Teologul român Radu Preda spunea: „A face din orientarea sexuală un criteriu democratic este cam mult, ca și cum ai spune că consumul de alcool sau de marijuana este un indicator pentru libertatea cetățenească. Trebuie să facem o distincție între opțiuni personale și principii fundamentale pe care o societate le consideră…”

Seri de evanghelizare la Biserica Harul Lugoj

La Ordinea Zilei: Ziua Imnului Național - Interviu cu pastorul Ioan Cocîrțeu

Material furnizat de către Radio Vocea Evangheliei Timișoara