În doar câteva zile se va sărbători Sărbătoarea Trâmbițelor (pe 21-22 septembrie 2017 în acest an) și evreii - împreună cu un număr de creștini - se vor aduna laolaltă să sărbătorească această zi sfântă biblică. Vor avea loc slujbe speciale și un timp dedicat pocăinței și introspecției, însă punctul central al zilei va fi atunci când se va suna din shofar. Această simplă trompetă, făcută din cornul unui animal, produce un sunet care conectează eternitatea cu eternitatea. Sunatul tradițional din shofar de 100 de ori este atât încântător cât și împuternicitor față de cel care îl ascultă. Acest sunet puternic, care este de o mare semnificație încât a fost poruncit de Dumnezeu să fie auzit de copiii lui Israel, are o importanță și mai mare. Este unul din lucrurile folosite greșit de cei care se adună în mod consistent an după an să audă sunetul ca și când ar îndeplini porunca.
Pentru majoritatea acelora care se vor aduna în cadrul unei sinagogi să audă un shofar, scopul sunetuluieste acela de a marca deschiderea ușilor pocăinței pentru perioada de timp dintre Rosh HaShana și Yom Kippur. Aceste 10 zile sunt cunoscute sub numele de ”Zile de înfiorare”. Există însă un înțeles mai mare dat sunatului din shofar, unul care ne amintește că pocăința nu este finalul povestirii pentru cei care îl iubesc pe Dumnezeu. În timp ce shofarul ne amintește de ușa deschisă pentru pocăință, scopul său nu este doar ca să ne conducă pe genunchii noștri în pocăință.
Scopul mai mare pentru sunatul din shofar a fost pierdut într-o oarecare măsură deoarece folosirea shofarului în Iudaism a devenit în decursul anilor limitată la sunatul în ziua de Rosh Hashanah - Noul An Evreiesc - și Yom Kippur - Ziua Ispășirii - (și în anumite locuri în Rosh Chodesh - Noua Lună). Totuși, shofarul a fost folosit spre a proclama încoronarea unui Rege, dar și în bătălie pentru a direcționa armatele. Aceste două utilizări au fost pierdute înaintea multor oameni, și prin urmare, Rosh HaShanah a devenit un timp doar de suferință și pocăință, atunci când scopul său nu a fost unul singular în timpurile antice.
În ziua de Rosh HaShanah, o rugăciune numită Avinu Malekinu (Tatăl Nostru Regele Nostru) este recitată. Cu toate acestea, calitatea sa de Rege este retrogradată doar către abilitatea Sa de a ierta pe poporul Său. El este mult mai mult decât unul care iartă; El este un răscumpărător și eliberator. El este puternic în tărie și tare în luptă. Această suflare din shofar nu este doar spre a ne chema la pocăință. Este ca să ne amintească de motivul pentru care suntem chemați la pocăință. Este o amintire a ceea ce vine după pocăință: victoria.
