Cristina Popescu 🔴 O bătălie din SUA care se desfășoară simultan cu bătălia noastră pentru căsătorie

Scrisesem în urmă cu trei săptămâni că, în paralel cu referendumul nostru, o bătălie la fel de importantă se duce în SUA pentru validarea în Senat a nominalizării lui Brett Kavanaugh pentru demnitatea de judecător la Curtea Supremă.

Și mai spusesem și că o preluare a direcției Curții Supreme de către o majoritate cu adevărat conservatoare rămâne esențială pentru prevenirea alunecării și mai puternice în deriva progresivistă în afara constituției a jurisprudenței americane, mai ales că aceasta dă deseori tonul și direcția schimbărilor în lume (de ex., instituirea gay marriage pe cale judiciară, chiar cu o majoritate la limită de 5-4, în 2015, a dat un puternic avânt mișcării LGBT în general, inclusiv pe alte continente).

Mic ghid de înțelegere a zicerilor adversarilor referendumului pentru căsătorie naturală

Pentru că s-a terminat vacanța și văd că băieții s-au activat deja în perspectiva unei toamne fierbinți, vă prezint mai jos un mic ghid de înțelegere a zicerilor adversarilor referendumului pentru căsătorie naturală:

1. Atunci când adversarii referendumului spun că acesta e inutil, să știți că au înțeles eficacitatea inițiativei și se tem de el.

2. Atunci când se plâng că revizuirea constituțională nu e necesară pentru că nu schimbă şi nu aduce nimic nou în privința căsătoriei, traduceți că au priceput foarte exact că după referendum nu vor mai putea schimba legea căsătoriei naturale prin presiune politică.

3. Atunci când spun că avem alte priorități de rezolvat înaintea unui referendum pentru consacrarea căsătoriei naturale în Constituție, înseamnă că ar vrea să amâne la nesfârșit orice consultare populară pe această temă.

4. Atunci când spun că tema căsătoriei este o falsă dezbatere, uitați-vă cât de puternic se implică în ea.

5. Atunci când dau Coaliției pentru Familie indicații ce anume ar fi trebuit să facă și să dreagă, în locul referendumului, pentru a sprijini familia, gândiți-vă că nu dă lupul dezinteresat sfaturi mieilor și întrebați-i de ce nu fac ei adevarata coaliție pentru familie, care să se ocupe cu punerea în practică a sugestiilor pe care ni le dau nouă.

6. Atunci când aduc vorba numai despre familie, fie ea monoparentală sau tradițională, o vor face doar ca să distragă atenția de la faptul că referendumul este despre căsătorie și nu despre familie.

7. Atunci când vă vor face fasciști, să știți că țipă din ei bolșevicii (sau „idioții utili” ai acestora, cum le spunea Lenin).

8. Când vor acuza Coaliția pentru Familie că este finanțată de neo-protestanții americani, să știți că fac aceste acuzații pe bani norvegieni; sau europeni; sau de la neo-bolșevicii americani.

9. Când spun că oricum nu ceruse nimeni căsătoria homosexuală, fiți siguri că în realitate așteptau doar momentul oportun; și că nu ar fi consultat, atunci, prin vot direct, populația.

10. Când spun că poporul e prost, de fapt ei știu că poporul e greu de prostit în cele ale firii și firescului.

11. Când vor arăta cu degetul spre Putin, o fac doar pentru a nu fi căutați de patronii lor ideologici.

12. Când vor striga că e opresivă societatea, luați aminte ce buni milițieni și poterași ai gândirii și exprimării se pregătesc să fie.

Corectitudinea politică se consideră tot un viitor luminos al întregii omeniri, căreia toţi trebuie să i se conformeze şi în numele căreia reprimarea este justificată...

Am revăzut un status de anul trecut al lui Gabriel Bintia, îl redau mai jos:

"Corectitudinea politică se consideră tot un viitor luminos al întregii omeniri, căreia toţi trebuie să i se conformeze şi în numele căreia reprimarea este justificată. Dar, ca şi comunismul, eu nu cred că această nouă doctrină va avea viaţă lungă, oricât de mult i se raliază politicienii, presa, vedetele şi cei care se vor in ton cu timpurile. Sfârşitul ei se află chiar în contradicţiile ei:

1. Corectitudinea politică susţine avortul si căsătoriile persoanelor de acelaşi sex, iar pe de altă parte susţine menţinerea populaţiei prin imigrare, in special cu imigranţi din ţările musulmane care nu acceptă avortul şi căsătoriile între persoane de acelaşi sex. În urmă cu zece ani era în ţările occidentale 3% musulmani, acum sunt 6%, faceţi dvs un calcul care va procentul peste alte zeci de ani, ca să vă daţi seama ce soartă vor avea avortul şi căsătoriile între persoane de acelasi sex.

2. Corectitudinea politică consideră că oamenii pot fi aduşi la acelasi numitor comun in care renunţă la deosebiri pentru a se conforma social. Realitatea arată că marea parte a imigranţilor îşi păstrează credinţele, obiceiurile si cutumele, fără a se lăsa impresionaţi de modele ideologice occidentale. Şi chiar dacă prima generaţie încearcă să se conformeze noii ţări, a doua si a treia generaţie poate îmbrăca forme de radicalizare si de distanţare de corectitudinea politică până la enclavizare şi trecerea la violenţă şi terorism religios, adică inversul la ceea ce s-a sperat în teorie.

3. Corectitudinea politică susţine egalitatea de gen, combate discriminarea femeii, face calcule despre diferenţele de salarii între sexe, dar, pe de altă parte, susţine că există mai multe genuri decât două, ca de pildă transsexuali, genderneutrali, genderfluizi şi queers. E doar un exemplu, dar absurdul lui ne demonstrează cât de caraghioase sunt astfel de teorii şi cât de deplorabili sunt politicienii şi academiştii care susţin aşa ceva. Oamenii văd, gândesc si înţeleg, în ciuda propagandei media, resping sau vor respinge asemenea teorii lipsite de elementar bun simţ.

La Cupa Mondială, expertul FIFA în egalitate de gen a dat o mostră din activitatea sa

de Cristina Popescu, Facebook

Dacă nu știați care va fi schema cu experții în egalitate de gen, despre care s-a pomenit și pe la noi prin iarnă, avem, iată o mostră: FIFA are deja unul, Federico Addiechi, responsabilul pentru diversitate (!) al federației; nu, nu e cu fotbaliste motostivuitoare, e cu altceva.

Acesta a cerut televiziunilor şi fotoreporterilor să nu mai insiste cu prim-planuri ale femeilor din tribune, la Cupa Mondială: „Va fi una dintre direcţiile noastre de dezvoltare, este normal. Am studiat imaginile, iar acest sexism a fost destul de evident”.

Ce s-ar alege de lume și de telespectatori fără experți care să controleze astfel de derapaje…

Cristina Popescu

Vezi și:

Continuarea pe www.economistul.ro

Tot ce nu știați despre legea referendumului. Sunt trei tipuri diferite de referendum. Iar „eliminarea” președintelui din procedură nu a făcut-o PSD, ci chiar CCR

de Cristina Popescu, Facebook

Postare tehnică.

Deși inițial opoziția anunțase sesizarea din nou a Curții Constituționale cu privire la legea cadru a referendumului după respingerea de către Parlament a cererii de reexaminare a președintelui Iohannis și a votarea legii în forma anterior adoptată, acest lucru nu s-a mai întâmplat.

Spre cinstea lor, liberalii nu s-au alăturat demersului (ar fi fost a treia sesizare, după ce anterioara sesizare fusese respinsă).

Motivul clamat de USR: președintele ar fi fost „eliminat” prin noua formă a legii din procedura declanșării referendumului de aprobare a revizuirii constituționale.

Sunt necesare două observații:

Problema „eliminării” președintelui din procedură nu era decât un simplu pretext pentru împachetat noua piedică ce se încerca a fi pusă procesului revizuirii.

În realitate, așa-numita eliminare a președintelui fusese deja validată de Curte ca fiind constituțională în precedenta sa sesizare de către aceleași partide pe aceeași lege.

Președintele trimisese legea în parlament la reexaminare pe alte aspecte, de tehnică legislativă (ex.: utilizarea sintagmei „proiectul de lege adoptată de fiecare cameră” în loc de „legea constituțională adoptată de ambele camere”), iar nu cu privire la eliminarea sa din procedură, a cărei constituționalitate fusese deja stabilită.

Așadar, problema „eliminării” președintelui nu mai putea face obiectul sesizării Curții, așa cum a pretins USR în comunicatul său, fiind o simplă fentă retorică. Sesizarea nu ar fi putut depăși problematica respectării procedurii de adoptare (de respingere a cererii de reexaminare) și verificarea eventualelor texte nou adoptate în urma reexaminării (nu e cazul, reexaminarea a fost respinsă, a fost adoptată forma anterioară); aspectele reclamate de președinte în cererea de reexaminare pot face, în principiu, obiectul unei sesizări doar din partea președintelui, de vreme ce sesizările anterioare ale parlamentarilor au fost respinse.

Dincolo de faptul că noua formă a procedurii de revizuire a fost deja validată de Curtea Constituțională,este oare semnificativă și relevantă presupusa „eliminare” a președintelui din procedura revizuirii?

Atribuțiile prezidențiale în forma actuală, nemodificată a legii referendumului constau în promulgarea legii de revizuire respectiv în posibilitatea de a nu o/le promulga, ci a sesiza Curtea Constituțională ori de a cere reexaminarea vreuneia din ele.

Problema actualei forme este că președintele ar avea termene de 20 de zile de promulgare pentru fiecare din aceste legi, în condițiile în care din momentul adoptării legii de revizuire referendumul ar trebui organizat în maxim 30 de zile.

Dacă președintele ar promulga legile în a 20-a zi -și cu atât mai mult dacă ar decide să ceară reexaminarea lor ori să sesizeze CCR- nu ar mai exista fizic timpul necesar constituirii birourilor electorale, fără a mai pomeni de campanie prealabilă scrutinului.

Nu mai pun la socoteală că, teoretic, însăși adoptarea legii de stabilire a datei referendumului ar trebui și ea, prealabil trimiterii președintelui la promulgare, să fie adoptată de cele două camere după dată adoptării legii de revizuire; adică adoptare, trimitere la președinte, cele 20 de zile de chibzuință, promulgare sau sesizarea CCR, organizarea comisiilor electorale și campania ar trebui să se petreacă toate în interiorul termenului de 30 de zile, ceea ce e imposibil.

E ca și cum ai cere unui curier să predea corespondența într-o oră, dar mai întâi să se tundă, să alimenteze mașina, să-i facă revizia, să plătească impozitul, să-i verifice pneurile, să o ducă la spălat și abia apoi să plece la drum.

Legea era imposibil de pus în practică în forma în vigoare.

Cristina Popescu 🔴 Declarația președintelui sugerează că urmează a-și folosi pârghiile (juridice sau politice) pentru blocarea cursului revizuirii cerute de cei 3.000.000 de cetățeni...

Potrivit Constituției suveranitatea aparține poporului, care o exercită prin organele sale reprezentative (Parlamentul, în principal) sau prin referendum.

Suveranitatea este delegată reprezentanților iar mandatul nu este imperativ, însă nu poate fi exercitat în vederea blocării manifestării voinței juridice a poporului suveran atunci când acesta își manifestă în formele prescrise de Constituție intenția de a legifera. În virtutea mandatului primit prin votul dat partidelor, parlamentarii sunt îndreptățiți să voteze cum doresc asupra inițiativei legislative (inclusiv să o respingă), dar niciun ales nu este îndreptățit să blocheze voit cursul procesului legislativ în scopul de a nu se ajunge la vot, întrucât ar încălca suveranitatea poporului și democrația.

Sesizarea CCR și cererea de reexaminare a unei legi sunt pârghii legitime și constituționale pentru filtrarea unor probleme de constituționalitate sau oportunitate a inițiativei constituționale sau legislative, dar deturnarea scopului pentru care aceste pârghii au fost prevăzute în Constituție se numește abuz de drept.

O a treia sesizare a CCR pe Legea cadru a referendumului de către președinte, după două controale de constituționalitate, ultimul validând forma actuală, ar situa demersul la limita abuzului de drept, ceea ce ar pune sub semnul întrebării respectarea suveranității poporului, democrația și statul de drept, mai ales în condițiile în care președintele nu are dteptul de a legifera sau de a decide cu privire la o inițiativă legislativă pornită de cetățeni.

Cu toate acestea, declarația de acum câteva zile a președintelui sugerează că urmează a-și folosi pârghiile (juridice sau politice) pentru blocarea cursului revizuirii cerute de cei 3.000.000 cetățeni.

Cristina Popescu 🔴 Platforma "RESPECT"? Minciuna, manipularea şi cinismul nu atrag respectul în numele căruia militează onorabila platformă...

Există pe la noi o platformă civică numită „Respect”, care coalizează diferite asociaţii şi personaje aparent serioase, al căror obiectiv este, la modul general vorbind, „respectul pentru toţi” (drepturi, egalitate, şamd), dar, mai concret, împiedicarea demersului la fel de civic al Coaliţiei pentru Familie referitor la revizuirea Constituţiei pentru conservarea căsătoriei în hotarele actuale.

Săptămâna trecută, la o zi după tragicul incident în care o femeie a fost înjunghiată de fostul său soţ, platforma „Respect”, în logica legăturii dintre sulă şi prefectură, s-a gândit să scoată un pic de profit din nefericitul eveniment: după ce a deplâns (ca noi toţi) în primele rânduri nivelul inacceptabil şi dureros al violenţei domestice şi pasivitatea autorităţilor, un deget acuzator indică, în paragraful următor, vinovatul moral al stagnării societăţii româneşti în brutalitate şi înapoiere şi al crimei de joi: Coaliția pentru Familie, „care vrea să reglementeze constituţional limitarea definiţiei familiei, să restricționeze dreptul la divorț și să convingă femeile să se supună bărbaților și să se ocupe doar de gospodărie și de copii”, „grup dogmatic care intervine în viața privată a oamenilor pentru a-și impune propriile credințe și idei, care nu au nicio legătură cu dreptul la viață al femeilor”.

Ce „respect” putem avea, totuşi, faţă de o platformă care, în două paragrafe, combină minciuna (presupusa intervenţie a CpF în viaţa privată a oamenilor pentru a-şi impune propriile credinţe şi idei, pretinsa intenţie de interzicere sau restricţionare a divorţului ori de trimitere a femeilor la cratiţă), manipularea (asocierea frauduloasă între problema violenţei conjugale şi eficienţei instituţionale scăzute, pe de o parte, şi demersul de conservare a definiţiei actuale a căsătoriei pentru două persoane de sex opus, pe de altă parte) şi cinismul (utilizarea unei tragedii familiale şi a unui cadavru ca pretext pentru promovarea manipulatorie a unui mesaj nu doar fals, dar şi fără nicio legătură cu drama petrecută)?

Minciuna, manipularea şi cinismul nu atrag respectul în numele căruia militează onorabila platformă.

Cristina Popescu 🔴 Tot ce ne-a fascinat pe noi la Occident a precedat actuala revoluție progresistă și nu i s-a datorat; și nu e limpede dacă va rămâne după acest experiment...

Tot ceea ce ne-a fascinat pe noi la occident –prosperitate, instituții funcționale și eficiente, respectul acordat de funcționarii publici cetățenilor, libertate- a precedat actuala revoluție progresistă și nu i s-a datorat; mai mult, nu e deloc limpede dacă vor rămâne întregi după acest experiment.

Cu toate astea, sincroniștii autohtoni par convinși că trangenderismul, cotele de imigranți din Africa și Orientul Mijlociu și căsătoria homosexuală sunt soluția pentru intrarea României în lumea civilizată; pesemne că în ghidurile informative pe care le citesc ei doar corectitudinea politică a băgat înăuntrul Palatului Buckingham wc-ul din fundul curții, egalitatea și diversitatea de gen au construit autostrăzile și refugiații din Afghanistan sunt cei care au adus libertatea în Europa și nu invers.

Vezi și alte articole semnate de Cristina Popescu:

Nouă lege impune responsabil ideologic pentru firmele cu minimum 50 de angajaţi: „Vechiul şi îmbătrânitul responsabil cu propaganda, resuscitat ca expert în egalitatea de şanse”

Cristina Popescu 🔴 Contul lui Mihai Gheorghiu a fost deblocat 🔴 Realitatea este că povestea asta cu propaganda rusească și cu manipularea prin așa zisele fake-news e apă de ploaie față de propaganda și manipularea stăpânilor noștri...

Cel mai anti-european gest pe care l-ar putea face Senatul României ar fi să blocheze revizuirea Constituţiei iniţiată de un număr semnificativ de români (cca 15% din populaţie), pe o temă care, conform Curţii Constituţionale, nu aduce atingere nici unui drept fundamental existent şi a cărei reglementare/definire se află la opţiunea fiecărui stat, conform Curţii Europene a Drepturilor Omului...

Cristina Popescu — Nu există nicio garanţie, ba chiar ceea ce se întâmplă în Vest demonstrează contrariul, că susţinătorii agendei creării de noi drepturi pentru persoanele gay şi LGBT se vor opri după recunoaşterea drepturilor la parteneriat/căsătorie; de la căsătorie şi adopţie, vor trece la sancţionarea discursului care pune la îndoială moralitatea homosexualităţii sau a intrării în mariaj homosexual, apoi la impunerea unei educaţii „incluzive” obligatorii în şcoală, vor cere obligarea Bisericii la încheierea căsătoriei religioase între homosexuali, discriminare pozitivă etc... 

Nouă lege impune responsabil ideologic pentru firmele cu minimum 50 de angajaţi: „Vechiul şi îmbătrânitul responsabil cu propaganda, resuscitat ca expert în egalitatea de şanse”

Firmele private cu peste 50 de angajaţi au obligaţia să prevadă în organigramă un expert în egalitate de şanse. Nerespectarea obligaţiei va atrage o amendă de la 3.000 lei la 100.000 lei, informează profit.ro. Expertul va beneficia de cursuri de formare şi va fi responsabil cu combaterea discriminării şi „violenţei de gen” şi a hărţuirii sexuale la locul de muncă.

Redăm comentariul unei utilizatoare de Facebook din Bucureşti despre noua lege:

Pe vremea lui Ceaşcă se găsea, în fiecare întreprindere sau instituţie de stat, câte un activist de partid (comunist, pentru cei tineri), responsabil cu învăţământul ideologic şi cu vegherea şi păstrarea spiritului revoluţionar al angajaţilor („responsabilul cu propaganda”).

Credeaţi, ca şi mine, că am scăpat de ei după revoluţie?

Am scăpat, dar numai până acum.

Vechiul şi îmbătrânitul responsabil cu propaganda, mort ca formă fără fond şi ca organizator de piese de teatru politic numite „şedinţe de partid” se vrea a fi resuscitat în zilele noastre tot ca responsabil ideologic, dar sub noua denumire – la fel de lemnoasă, însă Euro-friendly – de „expert în egalitatea de şanse”, şi care va avea ca atribuţii tot „prelucrarea” ideologică, prezentarea de referate, încheierea de procese-verbale şi simularea unor şedinţe:

Cristina Popescu 🔴 Contul lui Mihai Gheorghiu a fost deblocat 🔴 Realitatea este că povestea asta cu propaganda rusească și cu manipularea prin așa zisele fake-news e apă de ploaie față de propaganda și manipularea stăpânilor noștri...

Realitatea este că povestea asta cu propaganda rusească și cu manipularea prin așa zisele fake-news e apă de ploaie față de propaganda și manipularea stăpânilor noștri.

Ieri Facebook a șters o postare a paginii Referendum pentru România ce cuprindea conținutul tradus al proiectului de lege privind combaterea discriminării persoanelor BLGT pus în dezbaterea Parlamentului spaniol de extremiștii de la PODEMOS, precedat de un scurt comentariu critic (ceva gen "proiect totalitar").

Astăzi, Facebook a suspendat contul reprezentantului CpF Mihai Gheorghiu, care postase din nou, de data aceasta pe pagina proprie, același proiect de lege, fără alt comentariu.

Aici nu era nicio știre falsă, de vreme ce era reproducerea unui proiect de lege.

Nu era propagandă rusească; și chiar dacă ar folosi în vreun fel Rusiei, conținutul postării era reproducerea unui proiect de lege din Parlamentul Spaniei, caz în care simpla existență a acestui proiect folosește deopotrivă Rusiei, dar asta nu ne anulează dreptul la a fi informați sau a informa.

Nu era hate-speech: în primul caz era doar un comentariu critic, chiar dacă polemic, dar fără a instiga la violență sau la ură; dezaprobarea nu este hate-speech.

Toate aceste subiecte: hate-speech, fake-news, dezinformare și propagandă rusească se dovedesc a fi nu altceva decât paravanul premeditat sau simpla înșelare în care se află liderii occidentali, pentru a institui controlul gândirii și exprimării.

Iar asta nu face bine nimănui, fie activist, fie opozant, fie neutru și indiferent de orientarea sexuală, sex, rasă sau religie.

În postările șterse nu era decât simpla reproducere a textului unui proiect de lege oficial.

Dacă a fost șters ca fiind discurs al urii sau ca știre falsă, e clar: 

parafrazându-l pe Orwell, pentru noul sistem care încearcă să se înrădăcineze,

Libertatea este Sclavie

și

Adevărul este Minciună.

Later edit: contul lui Mihai Gheorghiu a fost deblocat.

Cel mai anti-european gest pe care l-ar putea face Senatul României ar fi să blocheze revizuirea Constituţiei iniţiată de un număr semnificativ de români (cca 15% din populaţie), pe o temă care, conform Curţii Constituţionale, nu aduce atingere nici unui drept fundamental existent şi a cărei reglementare/definire se află la opţiunea fiecărui stat, conform Curţii Europene a Drepturilor Omului...

Curtea Constituţională a admis marţi sesizarea privitoare la neconstituţionalitatea modificărilor aduse legii referendumului.

Din acest moment, decizia de a se da curs revizuirii definiţiei căsătoriei în Constituţie se află în răspunderea Parlamentului, întrucât referendumul se poate desfăşura şi potrivit procedurii în vigoare, nu depindea de modificările aduse legii referendumului, astfel că nu mai există niciun motiv de amânare a votului.

Singura diferenţă este aceea că potrivit legii în vigoare trebuie adoptată, în regim de urgenţă, şi o lege de stabilire a datei referendumului de aprobare a revizuirii.

Cel mai anti-european gest pe care l-ar putea face Senatul României ar fi să blocheze revizuirea Constituţiei iniţiată de un număr semnificativ de români (cca 15% din populaţie), pe o temă care, conform Curţii Constituţionale, nu aduce atingere nici unui drept fundamental existent şi a cărei reglementare/definire se află la opţiunea fiecărui stat, conform Curţii Europene a Drepturilor Omului.

A bloca procesul revizuirii în aceste condiţii înseamnă:

- a submina încrederea unei mari părţi a populaţiei României în proiectul european şi

- a alimenta convingerea multor români că proiectul european este unul nedemocratic, nereprezentativ, neinteresat de opţiunile cetăţenilor, că impune valori şi soluţii în contra voinţei juridice a populaţiei pe căi incorecte şi prin presiuni netransparente, că elitele ar avea o agendă diferită şi uneori chiar contrară celei a cetăţenilor.

A bloca procesul revizuirii ar alimenta euroscepticismul şi neîncrederea în corectitudinea Uniunii Europene, care nu a pus căsătoria homosexuală drept condiţie prealabilă de aderare şi ale cărei instituţii judiciare pretind că definirea căsătoriei revine alegerii fiecărui stat membru, astfel încât ne aşteptăm să nu se comporte ca şi cum ar fi fost invers.

Cristina Popescu — Nu există nicio garanţie, ba chiar ceea ce se întâmplă în Vest demonstrează contrariul, că susţinătorii agendei creării de noi drepturi pentru persoanele gay şi LGBT se vor opri după recunoaşterea drepturilor la parteneriat/căsătorie; de la căsătorie şi adopţie, vor trece la sancţionarea discursului care pune la îndoială moralitatea homosexualităţii sau a intrării în mariaj homosexual, apoi la impunerea unei educaţii „incluzive” obligatorii în şcoală, vor cere obligarea Bisericii la încheierea căsătoriei religioase între homosexuali, discriminare pozitivă etc...

Am fost întrebată, deja, de trei prieteni, dacă nu ar trebui să închidem tot tămbălăul acesta legat de cuplurile homosexuale dându-le drepturile pe care le cer, ca să termine cu văicăreala şi scandalul şi gata!, se face pace, se închide bâlciul, toată lumea e mulţumită, iar din trei căsătorii homosexuale pe an nu moare nimeni.

Sunt multe motive pentru care nu cred în această variantă de „rezolvare” a problemei:

1. problema nu se reduce doar la drepturile pe care le pretind susţinătorii homo-căsătoriei pentru acea 0,1% din populaţie interesată, eventual, de atare mariaj, ci şi la potenţialele şi probabilele pagube colaterale pentru societate în ansamblu, a căror gravitate depăşeşte cu mult beneficiile individuale punctuale:

- diluarea semnificaţiei, caricaturizarea şi lovirea prestigiului (deja afectat) al instituţiei milenare a căsătoriei, de natură să afecteze familia, adică celula de bază a ţesutului social.

- coliziunea cu libertatea de conştiinţă, libertatea de exprimare, libertatea religioasă şi cea de a educa copilul în spiritul valorilor în care crede părintele, pentru că, odată recunoscută homosexualitatea ca normă şi instituţionalizat cuplul homosexual ca familie, orice referire negativă va putea fi taxată ca discurs intolerant, incitator şi discriminator şi sancţionate ca atare; nu va exista, de exemplu, nicio bază pentru a reclama scoaterea dintr-un manual de şcoală primară a imaginilor cu „familii homosexuale” şi va fi greu de apărat propovăduirea în Biserică a evitării căderii într-o situaţie păcătoasă consacrată oficial ca egală în semnificaţie solemnă cu căsătoria naturală