Marea tragedie din toată această poveste extrem de
tristă nu este că această doamnă a murit singură înconjurată de câinii ei, fără
țipenie de om în jurul și nici la 2-3 săptămâni distanță. Tragedia este că
sufletul ei se simțea singur, era în depresie, era chinuită de singurătate și
de promisiunile deșarte ale celor din jur. Un bătrân mi-a spus odată: “Toni e
diferență mare între a fi singur și a simți singurătatea, ca om poți fi singur,
dar să nu te simți niciodată singur, pentru că-L ai pe Cristos.”
Am vizitat zeci de bătrânei singuri, deși mulți dintre
ei au mulți copii și nepoți, unii au murit fără niciun om prin preajmă sau vor
muri așa. Adevărata tragedie este când mori fără Cristos.
Am vizitat o bătrânică care are trei copii, unul în
Italia, unul în Germania și altul la două străzi distanță, dar ea tot singură
era. Mânca doar legume pentru că
din pensie nu-și putea lua și carne. Dar era atât de fericită. Îmi spunea că
Isus e în fiecare zi în casa ei, e mereu cu ea. Noaptea Îl visa, cum îl visa și
bunica, văduvă de zeci de ani, înainte să moară. Cristos anulează singurătatea,
chiar dacă în casă singura prezență e un câine sau o pisică. Nu aș vrea să spun
că doar dacă vă veți căsători și dacă veți face copii veți scăpa de
singurătate, pentru că în multe cazuri e fals. Dar avându-l pe Cristos sigur nu
veți fi singuri niciodată.
