Zilele de 5 şi 6 ianuarie au fost pentru Stelică Rodică Dina probabil cele mai grele clipe de încercare pe care i-a fost dat să le trăiască până acum. Tatăl argeşean lăsat fără fiu de către Serviciul norvegian de Protecţia Copilului de mai bine de un an a avut de suportat două zile de intensă presiune psihică, fiindcă s-a judecat procesul în urma căruia s-a decis că fiul său - Andrei Kadîr Dina - nu-i va fi înapoiat, ci se vor începe proceduri de dare în adopţie. Anterior procesului s-a luat în calcul varianta de încredinţare a copilului în grija unei rude din partea tătălui. Persoanei în cauză i s-a făcut anchetă specială printr-o comisie delegată de autorităţile competente, în urma căreia s-a constatat că este eligibilă pentru a-l lua în custodie pe micuţ. Însă cei de la Protecţia Copilului din Norvegia nu s-au lăsat cu una, cu două, şi au tras de timp în aşa fel încât Andrei să atingă vârsta la care să poată decide singur, respectiv 13 ani. Între timp, cei mai buni psihologi ai Barnevernet au lucrat cu viclenie la mintea şi conştiinţa copilului până ce au reuşit să-l întoarcă împotriva tatălui său.
Procesul a fost anevoios şi a excelat în injusteţe. În timp ce din partea organizaţiei de Protecţia Copilului Barnevernet au fost acceptaţi nu mai puţin de şase martori, lui Stelică i s-a permis să aducă în sală unul singur. În plus, i s-a dat dreptul la cuvânt pentru foarte puţin timp, ca să nu mai punem la socoteală că nu se ştie cât la sută din discursul său i-a fost tradus de cei doi traducători sau cu ce acurateţe. La proces, lui Stelică Dina i s-a spus, printre altele, că fiul nu-şi doreşte să-l mai vadă vreodată, ba chiar că nu şi l-ar mai aminti bine şi că ar fi uitat limba română, excelând în schimb la asimilarea limbii norvegiene.
Tatăl ne-a declarat epuizat psihic că pur şi simplu nu s-a putut pune cu ei: "A fost ca un război psihologic. Indiferent ce aş fi spus eu, aveau contraargumente! Iar minciuni au curs fără număr din partea martorilor... Mi-au zis că băiatul meu nu mai are vreo amintire cu mine şi că nu-şi mai cunoaşte rudele. Bazându-se pe această afirmaţie, au concluzionat că nu i-l pot încredinţa rudei mele, pentru că nu ar cunoaşte-o şi nu s-ar putea adapta. De parcă, dacă-l vor da altcuiva în adopţie, îl cunoaşte dinainte!... Aberaţii! Între martori s-a aflat şi bărbatul care-l are acum pe fiul meu în custodie, dar şi câţiva psihologi, dintre care doi de la centrul pentru femei unde a stat fosta nevastă. Bărbatul ăsta a declarat că Andrei m-a uitat complet, iar cei doi de la centru au spus că aş fi violent, însă n-a ţinut nimeni seama de faptul că s-a dovedit cu acte că nu eu am fost cel violent. Că doar de-aia are poliţia lor să-mi plătească daune morale! Dar s-au făcut că nu există dovezi!"
