Nu ştiu câți români au plecat în afară… Nu ştim nici câți dintre ei mor!, nu?!
Nu ştim câți copii au rămas abandonați acasă, fără părinți!, în izolarea lor...
Tot ce ştim, tot ce vedem este că nu-i pasă nimănui de ei.
… Pe mulți i-am văzut rugându-se… Pe mulți i-am văzut plângând.
Prin străinătățuri, mulți plâng sau îşi blestemă zilele…
Sunt SINGURI.
Ca orice român care se luptă să rămână în picioare… Ca orice bucățică de istorie care nu sugerează altceva decât că drama ei e cu mult mai mare…
Unii au suferit accidente grave de muncă. Au ajuns nu numai dezrădăcinați, dar şi infirmi. Alții au ajuns la capătul drumului! La capătul puterilor! Al exasperării!
Au ajuns cu sufletul distrus, abandonați întâi de ai lor…
De laşitățile, complicitățile, nimicnicia politicienilor români!
“Se aplică legea finlandeză! Sau norvegiană! Sau daneză! Sau engleză!, spun ei, atunci când refuză să ridice fie şi măcar un singur deget pentru cei cărora le-au jurat odată să-i slujească!, dar care, evident, stau mult mai jos pe lista de priorități, a lor, bine structurată!
Se aplică legea nimănui!, cu aşa indolenți şi plafonați, -părtaşi, însă, la crimele altora împotriva cetățenilor români!- numai tratatele internaționale care reglementează dreptul inalienabil al României asupra propriilor copii, nu! Nu se aplică nicidecum!
Soții Avramescu au ajuns în închisoare pentru că statul român, prin reprezentanții săi, de frunte!, s-a predat. A capitulat.
Soții Nan, abandonați de patria-mamă!, au ajuns la porțile iadului… S-a interesat cineva de ei? A văzut suferința şi deznădejdea lor?... Dacă îi vede cineva, moare de inimă!
Hermina, în Danemarca, a rămas cu inima însângerată… În fiecare zi, îl roagă pe Dumnezeu să-i aducă-napoi copilul acasă.
Camelia în Finlanda, după ce a fost omorâtă cu binecuvântarea a lor “noştri”, care au presupus că viața încă unui român nu contează pentru ei!, Camelia Smicală s-a răzvrătit pe toate fronturile! A scris scrisoare după scrisoare, povestindu-şi disperarea şi implorând MAE şi Protecția Copilului din România s-o ajute! Chiar şi ambasada României din Helsinki a susținut-o – spre cinstea ei!... Dar nimeni nu a primit vreun răspuns vreodată! Au trecut luni, iar copiii ei sunt distruşi, se gândesc în fiecare zi la sinucidere… “Protecția Copilului” din Finlanda le-a luat tot: familie, şcoală, viață! Le-a interzis, răzbunându-se, chiar să se mai vadă! Iar statul român tace…