Una din cele mai extraordinare declarații ale
Apostolului Pavel este acuzația adusă Galatenilor pentru că au părăsit
Evanghelia. "Mă mir că treceți așa de repede de la Cel ce v-a chemat prin
harul lui Hristos la o altă Evanghelie", spune Pavel. Întrucît el face
afirmația atît de accentuat, aceasta denotă faptul că Galatenii au căzut la
testul crucial al deosebirii Evangheliei autentice de falsuri.
Vorbele
lui nu ar putea fi mai clare decât atât: "Sunt surprins că vă întoarceți
atât de repede de la Cel Care v-a chemat prin harul lui Cristos, la o altă
Evanghelie. Nu că ar exista o altă Evanghelie, dar sunt unii care vă tulbură și
vor să schimbe Evanghelia lui Cristos" (Galateni 1:6-7).
Această
avertizare din partea Apostolului Pavel, exprimată prin revolta și întristarea
din limbajul Apostolului, nu este adresată doar bisericii din Galatia, ci
oricărei adunări din toate timpurile. În zilele noastre-și în bisericile
noastre-avem o nevoie disperată de a auzi și de a lua în considerare această
avertizare.
În
zilele noastre, ne confruntăm cu evanghelii false cu nimic mai puțin subversive
sau atractive decît cele cu care au avut de a face și au fost îmbrățișate de
către galateni.
În
contextul nostru, una dintre cele mai seducătoare evanghelii false este
moralismul.
Această
evanghelie falsă poate lua multe forme și poate apărea din orice impulsuri
culturale și politice. Cu toate acestea, structura de bază a moralismului se
reduce la aceasta – credința că Evanghelia poate fi redusă la îmbunătățiri
aduse comportamentului.
Din
păcate, această falsă evanghelie este atractivă în special pentru cei care se
cred evanghelici motivați de un impuls biblic. Mult prea mulți credincioși
precum și bisericile din care fac parte capitulează în fața logicii
moralismului și reduc Evanghelia la un mesaj despre îmbunătățirea din punct de
vedere moral.
Cu
alte cuvinte, noi comunicăm celor pierduți că ceea ce Dumnezeu dorește de la ei
și cere de la ei este ca ei să trăiască o viață corectă.
Într-un
anume fel, suntem moraliști înnăscuți. Creați după chipul lui Dumnezeu, am fost
înzestrați cu capacitatea morală a conștiinței. Încă de la o vîrstă fragedă
conștiința noastră ne atrage atenția asupra cunoașterii vinovăției noastre,
lipsurilor și comportamentului greșit. Cu alte cuvinte, conștiința noastră ne
aduce la cunoștință păcătoșenia noastră.
Adaugați
la acestea și faptul că procesul de creștere și educare a copiilor tinde spre a
întipări în minte moralismul încă de la cea mai fragedă vîrstă. Foarte rapid
învățăm că părinții noștri sunt preocupați de comportamentul nostru. Copiii cu
un comportament frumos sunt recompensați cu aprobarea părintească, în timp ce
comportamentul necorespunzător aduce după sine sancționarea părintească. Acest
mesaj este întărit și de alte influențe din viața tinerilor, care împînzesc în
întregime cultura.
Scriind
despre propria copilărie din mediul rural, din Georgia, Ferrol Sams a descris
tradiția adînc înrădăcinată a faptului de a fi ”bine crescut”. Așa după cum
explică el, copilul care este ”bine crescut” îi mulțumește pe părinți și pe
alți adulți prin aderarea la convenții morale și la etichete sociale. Un tînăr
care este ”bine crescut” devine un adult care respectă legile, își respectă
vecinii, se laudă -cel puțin- cu perspectivele religioase și stă departe de
cancanuri. Ideea e clară-aceasta e așteptarea din partea părinților, este ceea
ce susține (afirmă) cultura și ceea ce multe biserici proclamă.
Comunitățile
noastre sunt pline de oameni ”bine crescuți” care însă se îndreaptă spre iad.
