Va ajunge ca egalitatea de gen să-i formeze greșit pe băieții din biserici, școli și alte instituții americane?

Ultimele cercetări arată că, în timp ce părinții consideră că instituțiile se ocupă bine de copiii lor, mulți sunt îngrijorați că majoritatea dintre ele, precum bisericile și școlile, s-au ocupat mai bine de fetele lor decât de băieți, sub standardele egalității de gen. Părinții albi cred că singurele instituții care se ocupă ceva mai bine de băieți sunt activitățile sportive și alte cluburi.

Conform statisticii publicate în septembrie de American Family Survey arată că o neașteptată minoritate de doar 36%, sunt părinții care cred că bisericile se ocupă bine de fiii lor. Acest rezultat este aproape egal cu cei 33% dintre părinții care spun același lucru despre sistemul de justiție penală. O altă minoritate de părinți crede că bisericile se ocupă bine de fetele lor, însă procentajul este cu doar 5% mai mare – 41%.

Fiicele au fost, de asemenea, prezentate ca fiind mult mai ajutate de către oricare altă instituție evidențiată în sondaj, inclusiv de sistemul educațional și de anturaj. Singurele excepții au fost sporturile și alte cluburi, despre care aproximativ 42% dintre părinții albi cred că îi formează mai bine pe fiii lor, comparativ cu 37% care spun același lucru despre fiicele lor.

Cel mai recent sondaj al American Family Survey a fost realizat între 3 și 14 iulie într-un parteneriat între Deseret News și Brigham Young University’s Center for the Study of Elections and Democracy. Studiul a explorat mai multe domenii ale vieții de familie, inclusiv relațiile, economia, politica, sănătatea și cultura. Cercetarea de piață și analiza de date ale firmei YouGov a intervievat 3.251 de oameni, din care a fost ales un eșantion de 3.000, pentru a produce un set final de date care reflectă un cadru de eșantionare bazat pe sex, vârstă, rasă și educație.

Rezultate surprinzătoare

Jeremy C. Pope, co-director al Center for the Study of Elections and Democracy și unul dintre investigatorii principali ai anchetei, a declarat pentru The Christian Post că a fost deosebit de surprins de cât de slab au evaluat părinții biserica în slujirea copiilor lor, în special a băieților.

„Prima mea reacție la aceste date ale instituțiilor a fost de uimire, constatând că bisericile nu s-au descurcat atât de bine. Nu m-am gândit la acest lucru mai profund până acum, dar m-am așteptat ca bisericile să se descurce mai bine de atât”, a spus el.

„Nu m-a surprins faptul că sistemul de justiție penală este scăzut, dar, ca să fiu sincer, bisericile sunt cam la același nivel cu sistemul de justiție penală și asta m-a surprins. În anii următori, dorim să urmărim acest lucru pentru că provoacă o stare de nemulțumire în modul în care bisericile, în special, îi formează pe băieți.”

Pope, care este tată a trei fete, a declarat că a fost, de asemenea, uimit de datele care arată că aproape toate instituțiile au problema asta și crede că impulsul spre egalitatea de gen ar putea „să ne facă orbi față de problemele pe care le au băieții”.

„Este neașteptat pentru mine faptul că fetele par să fie formate mai bine de către aproape toate instituțiile, cu excepția celor de sport sau alte cluburi și este, de asemenea, suprinzător că anturajul, pe care nu l-ai crede chiar așa de grozav, depășește dramatic gradul de mulțumire față de biserici, în privința modului în care se formează copiii lor”, a menționat el.

„Cred că standardele egalității de gen ne pot face orbi la problemele cu băieții și la situațiile cu care se confruntă ei, pe care publicul le cunoaște, dar este, uneori, reticent în a deschide subiectul, pentru că nimeni nu vrea să favorizeze băieții în detrimentul fetelor.”

Pope a mai spus că, potrivit datelor, acest lucru duce la o îngrijorare din ce în ce mai mare cu privire la bună-starea băieților și nu consideră îngrijorarea deplasată.

„Am trei fiice. Nu-mi fac multe griji pentru ele. Sunt tinere femei deosebite”, a spus el.

„Ceea ce scoate în evidență acest sondaj, în acest an, privind genul este faptul că văd din ce în ce mai multe semne care arată că societatea este îngrijorată de băieți. Am sentimentul că această îngrijorare nu este deplasată. Cred că ar trebui să fim îngrijorați de cum sunt băieții noștri, de perspectivele lor în viață. Și probabil mai înseamnă că părinții și, poate, mai mult ca societate [trebuie să ne gândim] la ceea ce trebuie să facem pentru a crea un mediu mai ospitalier pentru ei, care să le vină în ajutor, să vedem ce fel de abilități au nevoie să dobândească? Ce fel de așteptări ar trebui să le stabilim, pentru că mi se pare că există un fel de nemulțumire față de modul în care fiii noștri se dezvoltă ca societate.”

Cea mai mare diferență a modului în care părinții cred că instituțiile îi formează pe fiii și fiicelor lor a fost găsită în sistemul de învățământ, unde 63% dintre părinți au spus că fiicele lor au fost formate bine, însă doar 55% au spus același lucru despre fiii lor.

Un mic experiment

Pope și colegii lui au menționat în raportul lor privind sondajul că pentru a evalua, în general, îngrijorarea față de băieți și fete în rândul celor care au răspuns, au efectuat un experiment în care unii au fost întrebați doar despre grijile lor față de fete, în timp ce alții au fost întrebați despre băieți. Un alt grup de persoane a fost întrebat, atât despre băieți, cât și despre fete.

Părinții cărora li s-a cerut să se gândească doar la neliniștile lor legate de fete și-au exprimat îngrijorarea în doar 30% din cazuri. Grupul întrebat, atât despre fete, cât și despre băieți și-a exprimat îngrijorarea aproape la fel - 35% pentru fete și 36% pentru băieți.

Când persoanele au fost întrebate doar despre băieți, nivelul de îngrijorare a sărit la 45%.

„Acest experiment evidențiază ceva esențial despre societate și este un subiect pe care intenționăm să-l urmărim în anii următori. Când publicul este întrebat despre băieți și fete are tendința de a urma o etică a egalității. Ei vor pretinde că au niveluri similare de îngrijorare cu privire la ambele sexe. Cu toate acestea, atunci când au fost întrebați despre fete, rata publicului care prezintă îngrijorări scade puțin, iar atunci când este întrebat de băieți, procentul celor îngrijorați crește substanțial”, s-a relatat în raportul cu privire la sondaj.

„Care este cel mai bun mod de a caracteriza aceste rezultate? Oamenii ascund îngrijorări atunci când sunt întrebați despre băieți sau fete? Ne îndoim de asta. Presupunerea noastră ar fi că fiecare dintre răspunsuri este autentic și că oamenii au în ei niște îngrijorări ascunse în privința băieților care ies la iveală atunci când întrebarea este pusă într-un mod ușor diferit. Există, probabil, mai multă îngrijorare cu privire la băieții și tinerii din societatea noastră actuală, dar aceasta poate fi mascată de normele egalității de gen”, a adăugat raportul.

„Acuratețe absolută”

Într-un interviu pentru CP, Michael Gurian, un filozof social, terapeut pentru familii și consultant pentru corporații a numit constatările AFS ca având o „acuratețe absolută”.

Gurian este co-fondatorul Institutului Gorian care are în vedere instruirea profesioniștilor care se ocupă de aspecte ale dezvoltării în copilărie. El este, de asemenea, autorul a 32 de cărți, inclusiv The Wonder of Boys: What Parents, Mentors and Educators Can Do to Shape Boys into Exceptional Men și The Purpose of Boys: Helping Our Sons Find Meaning, Significance, and Direction in Their Lives.

Ca filozof social, Gurian a inițiat efoturile de a aduce neurobiologia și cercetările asupra creierului în case, școli, corporații și în politicile publice. Aceasta a furnizat informații cu privire la nevoile educaționale ale băieților și fetelor către Casa Albă și a informat membrii celui de-al 114-lea Congres în privința crizei băieților din America.

„Ne-am întâlnit cu lucrul acesta de mai bine de 30 de ani. Aceste constatări sunt absolut exacte și ar confirma ceea ce am analizat câțiva dintre noi, de zeci de ani”, a spus Gurian.

El a explicat că sistemele din instituții, precum școlile și bisericile, reflectă influența copleșitoare a femeilor care le populează.

„Aceste sisteme sunt create mai mult pentru creierul femeilor, în mai multe moduri. Unul dintre ele este că, într-o mare măsură, bărbații sunt depășiți numeric de femei. Femeilor sunt persoane deosebite, însă gândesc ca femeile”, a spus Gurian, menționând că formarea pe care a făcut-o, în plus, institutul lui a contribuit la abordarea acestor diferențe atât în școli, cât și în biserici.

„Ele (profesorii de sex feminin) intră în sisteme, fără pregătire și au așteptări în privința comportamentului băieților. Când vă referiți și la băieții de culoare, băieți cu tenul negru și maro, atunci vorbim de un set diferit de date; ... statisticile stau chiar mai rău față de băieții albi. Chiar și atunci când nu mai ai în vedere rasa și [îi privești] doar ca băieți este la fel de trist”, a explicat el.

„Nu că ar avea intenții rele, ci ele sunt doar femei care gândesc ca femeile și predau conform unor așteptări academice comportamentale și chiar spirituale ale femeilor, deci, cumva, este treptat, pentru că se întâmplă de decenii. Desigur, acum 100 de ani, bisericile și școlile aveau cu precădere mai mulți bărbați, așa că nu am mai fi avut acest argument, dar este vorba de ultimele decenii; a avut loc o tranziție”, a afirmat el.

În timp ce datele AFS reflectă o frustrarea pe care părinții o au cu modul în care instituțiile nu i-au format bine pe fiii lor, Institutul Gurian a ajuta cu succes sute de școli, biserici și alte instituții, în privința diferențelor, și au multe povești de succes pe site-ul lor.

„De când am început acest program, în urmă cu un an, Școala Oak Hill a remarcat îmbunătățiri în ceea ce privește realizările academice și cultura școlară, ceea ce a dus la o eficiență sporită a profesorilor și implicarea elevilor”, a scris Peter M. Schroeder, director al Oak Hill din Missouri, 2019. „Noi credem că, fiind desemnați un «Gurian Model School», ne va ajuta să ne menținem avantajul nostru competitiv față de alte școli din St. Louis ca școală independentă, catolică. Activitatea noastră cu Institutul Gurian ne-a ajutat să ne adaptăm modelul, deja influent, de predare pentru a oferi excelență în programul nostru academic, atât pentru fete, cât și pentru băieți.”

Gurian a spus, „Pentru acei oameni care spun «ei bine, știm că există această problemă, dar nu se întâmplă nimic», ceea ce am spus mereu este că există organizații care rezolvă această problemă. Școlile care folosesc cadrul de cercetare al Institutului Gurian au rezolvat această situație. Nu mai au aceste probleme. Deci este foarte important să spunem oamenilor că există soluții. Și dacă se simt paralizați, nu trebuie să se simtă paralizați.”

Bisericile de gen neutru

David Murrow, care a început „Biserica pentru bărbați”, o organizație care ajută congregațiile să se conecteze din nou cu bărbații și băieții, în același timp, în 2005, el a lansat cartea: Why Men Hate Going to Church [De ce urăsc bărbații să meargă la biserică?], iar cheia pentru a ajuta bisericile să răspundă mai bine la nevoile băieților și a bărbaților ar putea sta în crearea mai multor biserici de gen neutru.

„Aud tot timpul povești de la biserici care cumpără 10, 15 copii ale cărții pentru bătrânii și conducătorii lor și există o mulțime de biserici care implementează o abordare mai masculină, lucruri mai specifice pentru băieții tineri. Cred că unul dintre secretele creșterii bisericilor foarte mari a fost capacitatea lor de a neutraliza spațiile de cult și de a crea un mediu în care bărbații intră și simt că aici este ceva pentru ei și nu doar ceva pentru bunica lor”, a declarat Murrow pentru CP.

„Biserica tipică din America este de aproximativ 80 până la 90 de persoane. Este ceea ce eu numesc o biserică a bunicii. Sunt mulți membri mai în vârstă, iar doamnele bisericii decorează sanctuarul cu pânze, flori și panglici și dantele, iar sălile școlii duminicale arată ca o clasă de grădiniță”, a explicat el.

„Au coli de lucru manual și materiale textile. Ele creează un spațiu foarte feminin și se vorbește mult despre hrană și relații. Și, apoi, oportunitățile de slujire, oportunitățile de voluntariat, de obicei, gravitează în jurul rolurilor de sex feminin - grija pentru bolnavi, pregătirea meselor de ajutoare.

„Întreaga întreprindere este orientată spre o femeie de vârstă mijlocie sau mai în vârstă, cu un cuib gol, care vrea să-și petreacă timpul cu copiii. Așa că bărbații, în special tinerii, vin în acele biserici mici de familie și văd decorul, văd oportunitățile și nu găsesc nimic pentru ei înșiși. Unul dintre lucrurile pe care bisericile foarte mari le-a făcut este că s-au concentrat intenționat asupra tinerilor și, în special, asupra bărbații din familii tinere”, a spus Murrow.

Murrow a spus că două biserici foarte mari au făcut o treabă bună în vederea schimbării abordări pentru bărbați – biserica lui Rick Warren Saddleback din Lake Forest, California și biserica Community Willow Creek din South Barrington, Illinois, fondată de Bill Hybels.

Potrivit surselor, Warren și-a proiectat biserica pe baza propriului sondaj din ușă în ușă pe un eșantion de 500 de locatari. El a constatat că publicul lui țintă a fost „Saddleback Sam”, prototipul omnului plin de zel, care crede în Dumnezeu, dar care nu a participat la biserică din copilărie. „Sams” i-au spus că nu au de gând să meargă la biserică, pentru că predicile au fost plictisitoare, oamenii au fost distanți, se vorbea numai despre îngrijirea copilului și pastorii au fost prea interesați de bani.

„Aveau un enoriaș imaginar pe nume Saddleback Sam. Ei s-au dus direct la aceste persoane. El a fost cel care a reprezentat toate valorile din California de Sud – un tip care n-are niciodată timp și este îngropat în datorii. Dumnezeu este OK, dar ei nu sunt interesați de biserică sau religie”, a spus Murrow.

Ținta lui Willow Creek a fost un „enoriaș imaginar pe nume Unchurched Harry”, a spus Murrow.

„S-au hotărât să urmărească acest prototip pentru că și-au dat seama de ceva. Când atragi bărbatul familiei, ai tendința să-i atragi și pe ceilalți din familie. Așa că nu și-au făcut bisericile macho, nu și-au transformat biserica într-un raliu de camioane sau ceva de genul acesta. Tot ce trebuiau să facă era să elimine indiciile care le spuneau bărbaților că ar fi ceva pentru soția și copiii lui, și să-i implice cu adevărat pe bărbați, la un nivel mai profund”, a spus el. „Și apoi creșterea a venit de la sine și acesta a fost, într-adevăr, secretul bisericilor mari. Este capacitatea lor de a atrage și de păstra bărbații, iar în acest proces păstrează întreaga familie.”

Din cele aproximativ 344.894 de biserici din Statele Unite, doar aproximativ 1.750 dintre ele sunt clasificate ca biserici foarte mari cu 2.000 de membri sau mai mulți.

Murrow a spus că propria lui biserică din Alaska, cu aproximativ 15 ani în urmă, a scăpat de modelul vechi de școală duminicală și a lansat-o ca Adventure Land, într-o abordare care implică mai multă mișcare cu lideri de sex masculin pentru băieți și învățătoare care s-au ocupat de fete, și au avut un mare succes.

„Acest model a avut mare succes în a ajunge la tineri. Tragedia vine atunci când ne mutăm în gimnaziu și în lucrarea cu cei din liceu”, a spus el, care implică multe cântece de laudă care nu sunt pe placul băieților.

Puterea taților

Asemenea cercetărilor făcute de The Demographic Characteristics of the Linguistic and Religious Groups, în Elveția, care au analizat rezultatele unui studiu din 1994 asupra practicilor religioase elvețiene, Murrow a susținut, de asemenea, că cea mai eficientă modalitate pentru părinți de a îndruma viața spirituală a copiilor lor este prin mărturia lor personală. Și studiul a subliniat influența incomparabilă a unui tată de a transmite credința generației următoare.

În acest studiu, din familiile în care niciunul dintre părinți nu a participat la biserică, doar 4% dintre copiii lor au ajuns să meargă la biserică în mod regulat. Aproximativ 15% au devenit participanți ocazionali, în timp ce mai mult de 80% nu au participat deloc.

În cazul în care a participat doar mama, din familie, la serviciul bisericii și tatăl nu, aproximativ 2% au mers la biserică în mod regulat, 37% au participat în mod neregulat și 61% deloc. Când ambii părinți frecventau biserica în mod regulat, 33% dintre copiii lor au mers în mod regulat, 41% ocazional și 26% nu au participat deloc.

În casele în care tatăl a frecventat regulat biserica, iar prezența mamei a fost neregulată, studiul a constatat că 38% dintre copii au mers în mod regulat la biserică, 44% au participat neregulat și 18% nu au participat deloc. Rezultatele au arătat că tații care frecventează biserica influențează mai puternic prezența fidelă a copiilor la biserică.

„N-o putem compara cu nimic. Putem avea toate grupurile de tineri, taberele lor, ... închinare extravagantă și toate aceste lucruri ajută”, a spus Murrow. „Dar singurul lucru care cântărește mai presus de toți ceilalți factori în decizia unui copil de a-L urma pe Hristos ca tânăr adult, este exemplul tatăl său de a-L urma pe Hristos. Acesta ar fi cel mai eficient lucru pe care l-ar putea face o biserică - să-i pregătească pe tați să fie mărturia copiilor lor.”

El i-a îndemnat pe credincioșii care sunt îngrijorați de modul în care biserica lor își pregătește fiii să încerce să-și angajeze conducătorii sub îndrumarea Duhului Sfânt, întrucât discuțiile despre aceste probleme pot fi delicate.

Efectuarea unei schimbări culturale pentru a-i ajuta pe băieți

Tim Wright, pastorul Community of Grace Lutheran Church din Peoria, Arizona, cel care a scris Searching for Tom Sawyer, împreună cu Gurian a creat un rit de inițiere pentru băieți, numit Following Jesus: Heroic Quest for Boys, a spus că a fost inspirat să devină un susținător al băieților datorită cărții lui Murrow, Why Men Hate Going to Church.

„Am citit cartea și am fost atât de provocat, încât l-am invitat pe David să vorbească în Arizona”, a spus el pentru CP.

„A vorbit opt minute timp în care ținea niște ouă în mână. Și predica lui era despre băieți și deconectarea băieților de credință. Și continua să lase ouăle să cadă și a spus «în cele opt minute în care am vorbit, aceste ouă au reprezentat numărul de băieți care au părăsit biserica». Așa că am făcut niște cercetări rapide și un lucru mi-a atras atenția. Am constatat că statistica este undeva între 70 și 90% din toți băieții care părăsesc biserica creștină în adolescență și la 20 de ani, iar cei mai mulți nu se vor mai întoarce”, a spus el.

În cele din urmă a aflat despre Gurian și despre felul în care folosește cercetările asupra creierului pentru a vorbi despre băieți și fete și despre modul în care ei învață.

„L-am angajat ca un consultant și am devenit prieteni atât de buni încât ne-am depășit relația de consultanță și am devenit parteneri în crearea de diferite produse pentru oameni”, a explicat el.

El a susținut că societatea trebuie să înceteze să funcționeze pe baza ideii că fetele ar fi încă în urmă din punct de vedere educațional. Deși acest lucru a fost valabil în urmă cu zeci de ani, a spus Wright, acest lucru nu mai este valabil azi.

„În 1960, putem recunoaște că, din punct de vedere educațional, fetele noastre erau în urma băieților, în parte din cauza mișcării feministe, dar și pentru că ne uitam la aceste experiențe diferite cu fiicele noastre și le vedem în urmă. Toată țara, metaforic vorbind, s-a adunat și a spus «trebuie să luptăm pentru fetele noastre și să le ajutăm să recupereze educațional». Guvernul federal de la acea vreme a dedicat 100 de milioane de dolari pentru a le ajuta pe fetele noastre să fie prindă din urmă”, a explicat el.

„Și iată rezultatul. Vestea cea mare - am crescut o fiică, am două nepoate; Sunt total pro-fete și aș vrea ca acest lucru să fie clar, și Michael a avut două fiice – este că în 1982, fetele nu numai că au prins băieții din urmă, dar chiar i-au depășit. Iar acum, în 2020, băieții noștri sunt în urmă și sunt semnificativ în spatele fetelor noastre în fiecare domeniu al educației, de la etapa preșcolară până la liceu”, cu excepția, probabil, a STEM, a remarcat Wright.

„Problema este că noi încă gândim cultural, am rămas în mentalittea că fetele noastre sunt în urmă ... că și atunci când i-au ajuns și i-au depășit pe băieți, tot mai trăiam în vechea poveste că fetele noastre sunt în urmă, iar băieții noștri sunt OK. Și din cauza asta, avem tendința să nu-i observăm pe băieți. Devin invizibili”, a spus el.

„Provocarea în ceea ce privește susținerea băieților este că încă mai credem că băieții se descurcă bine, deși nu este așa. Ei sunt drastic de în urmă, nu doar în educație, ci rămân în urmă și emoțional. De asemenea, și din punct de vedere economic. În aproape fiecare domeniu al vieții, băieții și bărbații o duc tot mai rău”, a adăugat Wright.

Având în vedere modul în care fetele și băieții sunt formați de către instituțiile din cercetarea AFS, Wright a spus că el crede că este vorba de această deconectare care, de exemplu, devine cauza familiilor de a situa cluburile sportive ca instituții mai bune pentru băieți decât bisericile.

„Am urmat mai mult creierul feminin decât creierul masculin în bisericile noastre, în școlile noastre și de aceea, sportul este catalagot atât de bine. Și într-adevăr, sportul a devenit noua religie pentru bărbați și băieți. Văd asta în familia mea cu fiul meu și copiii lui. Ei sunt mult mai implicați în sport decât în biserică, pentru că sportul înseamnă mișcare, este munca în echipă de multe ori, dar implică, de asemenea, și șlefuirea caracterelor”, a spus el.

„Nu este întotdeauna valabil «oh, ești așa de minunat doar pentru că ești minunat» De fapt, este «hei, a fost un meci bun, dar ai ratat; ai dezamăgit echipa» și așa se modelează caracterul”, a explicat el.

„Ne temem de situația asta dintr-un anumit motiv. Și ceea ce se întâmplă acum este că băieții noștri se îndepărtează de lucruri precum școala sau biserica, și dacă nu au bărbați buni sau chiar femei bune care să le zidească caracterul și să-i mustre atunci când nu sunt băieți de caracter, băieții se dau la o parte sau trec singuri peste asta.”

„Cea mai mare parte a culturii noastre nu va spune niciodată acest lucru, dar creascând din ce în ce mai mult într-o lume în care valorile feminine au devenit repere, băieții și bărbații se simt dați la o parte. Nu ne putem exprima sentimentele în același mod și dacă vrem să ne articulăm sentimentele, ele nu sunt sentimentele potrivite.”

Întrebat ce se va întâmpla dacă bisericile și școlile ar putea ajuta, în mod colectiv, la schimbarea culturală pentru a-i forma mai bine bărbații și băieții, Murrow a spus că el crede că ar putea avea un impact imens.

„O mare parte din disfuncțiile culturii noastre vin din cauza bărbaților care nu sunt integrați social. Sunt mai mulți bărbați în închisori, bărbații predispuși să se sinucidă, înclinați să comită crime și asta nu e doar în Statele Unite, este peste tot în lume. Și asta se întâmplă de mii de ani. Marea întrebare a fiecărei societăți este felul în care socializăm și valorificăm puterea bărbaților spre binele social și nu spre haos”, a declarat el pentru CP.

„Vin cu un fundal în antropologie, astfel încât primul lucru pe care societatea te învață este, de fapt, scopul de bază al societății, acela de a integra social bărbații. Deci, dacă am avea o biserică și am avea școli care au avut mai mult succes în a-i implica pe bărbați, cred că rezultatul ar fi o societate mai bună, mai iubitoare. Ar fi o societate mai echitabilă și ar fi ... mult mai puțină suferință în familie, mult mai puțini bărbați care să se piardă”, a spus el, menționând și că femeile vor putea găsi, de asemenea, bărbați mai potriviți cu care să se căsătorească.

„Studiu după studiu arată că atunci când bărbații îmbrățișează religia, în general, ei tind să fie mai buni și mai atenți. Devin mai puțin înclinați spre a juca la jocuri de noroc sau a bea în exces. O întreagă serie de comportamente anti-sociale și negative s-ar prăbuși, atunci când bărbații ar devini imlicați în biserică, pentru că acesta este motivul sociologic de a crea un mediu în care bărbații și băieții se simtă bine-veniți. Și simt că e ceva pentru ei și nu doar ceva pentru femei.”