La chioșcul de ziare a apărut o super carte, Spovedania - de Lev Tolstoi. În ea am descoperit o fabulă extraordinară, numită fabula vieții. Se spune că un om a fugit de o fiară sălbatică și văzând o fântână a coborât în ea, dar în timp ce cobora a văzut că pe fundul ei este un monstru cu gura căscată care aștepta să-l înghită, disperat, omul s-a prins cu mânâ de o viță crescută în interiorul fântânii. Situația era critică, nici nu putea urca, nici nu putea coborî, mai critic de atât era că vița aceea de care se ținea era roasă de doi șoareci, unul alb și unul negru. Însă omul acesta a văzut că pe crenguță erau niște picături de miere, atunci a întins limba și a lins acea miere. A fost singura dulceață din zbuciumul lui.
Aceasta este viața omului, se naște urmărit de probleme (acea fiară din afara fântânii), alergând să scape ajunge de multe ori în disperare, ținându-se de o viță firavă roasă de timp (șoarecele alb e ziua iar cel negru e noaptea), jos, pe fundul fântânii așteaptă moartea, iar picăturile de miere sunt clipele de desfătare de pe pământ. Atunci care este rostul vieții? Ni se demonstrează zilnic că nu aici este fericirea adevărată, ci că un gând al veșniciei ne dă speranță.
Lev Tolstoi povestea că ajunsese foarte faimos, foarte respectat de țar, de regi, de boieri și de oameni simpli, ajunsese foarte bogat și deși nu-i lipsea absolut nimic din lumea asta, când mergea la culcare era așa de chinuit de gânduri triste și depresive încât se asigura că nu are în cameră pistolul sau vreo curea/funie cu care s-ar putea spânzura în urma acelor gânduri chinuitoare. Acest om și-a găsit pacea în Dumnezeu, așa a ajuns să aibă o relație personală și nu una de fațadă cu Creatorul, așa a ajuns să scrie mult despre relația lui cu Dumnezeu și să îi aducă și pe alții la Hristos. Lev Tolstoi a condamnat până în ultima clipă fățărnicia creștinismului netrăit, promovând relația cu Hristos.
Solomon spunea: “O, deşertăciune a deşertăciunilor, totul este deşertăciune! ...Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău” (Eclesiastul 12:8; 13-14). Poate că și tu ești chinuit de gânduri negre, poate nici tu nu ți-ai găsit sensul, atunci înseamnă că e vremea să vii la Hristos, El îți va da pace și sens!
Cu prețuire,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.