Când ești tânăr și hainele îți vin ca turnate, nu ai bani să le cumperi. Când devii adult și ai cu ce să le cumperi constați că... nu te mai încap!
Când ești tânăr liceean crezi că toți cei prezenți din viața ta vor rămâne „ever” lângă tine. Când ești bătrân pensionar constați că nici cei cărora le-ai slujit cu devotament zeci de ani (ba chiar nici copiii tăi măcar) nu le mai pasă de tine! Rămâi singur! Singur cu Dumnezeu. (Cine îl are!).
Când ești puști ori puștoaică crezi că amintirile (tale) vor fi fluturi colorați. Mai târziu vei constata că pot fi moliile sufletului. Lăsate libere pot distruge tot ce ai în jur!
Când ești tânăr crezi că știi tot. Când ești adult pricepi că mai ai multe de învățat. Când ești bătrân îți dai seama că nu știi nimic!
Când ești tânăr visător vrei ca lucrurile extraordinare să se întâmple mâine. Când ai ajuns bătrân îți dai seama că fiecare dimineață poate fi ultima.
Bine ar fi, ca și tinerii și bătrânii să-l înțeleagă pe înțeleptul Solomon: „Să ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor: teme-te de Domnul Dumnezeul tău și păzește poruncile lui. Aceasta este datoria fiecărui om!” (Eclesiastul 12:13). Adică și a tinerilor și a bătrânilor.
Să păstrăm bucuria, lacrimile, inocența. Și mai ales sfințenia. Să trăim frumos și la tinerețe și la bătrânețe! Viața e singurul examen pe care dacă l-am căzut nu se mai repetă!
PS: Singurul care nu trebuie să se schimbe deloc este Domnul: „...la ceea ce face Dumnezeu nu mai este nimic de adăugat și nimic de scăzut. El face așa pentru ca lumea să se teamă de El!”, zice Eclesiastul (3:14b). Schimbă-te de tânăr. Nu toți oamenii ajung la bătrânețe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.