Putem compara Biserica un fel de Tribunal în care funcționează reclamați, martori și avocați. Membrii Bisericii sunt doar avocați și martori. Atât. Martori și avocați sunt mai mulți într-un complet de judecată. Dar Judecător e numai unul. Doar el dă sentința. Judecător e numai Hristos. El va judeca toți oamenii. pentru că El a murit pentru ei.
A judeca NU înseamnă a nu face o analiză. A judeca înseamnă a da pedepse. Și totuși, deși suntem conștienți de asta multora dintre noi ne place să... judecăm oamenii, chiar sfinții! Mai ales pe cei ce nu gândesc ca noi, nu văd ca noi, nu merg cu noi. În momente de „orbire” am fi gata să dăm cu ei de pământ, să-i exilăm pe-o insulă pustie sau să îi trimitem în Iad! (Ce bine că nu putem face asta!”).
Martin Luther însuși a spus despre Erasmus la moartea acestuia că „A murit fără cruce, fără lumină, fără Dumnezeu”. Adică l-a băgat direct în iad. Paradoxal adversarul său, eruditul teolog olandez în ultimele sale cuvinte a strigat: „Dumnezeule iubit!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.