Există din ce în ce mai multe biserici care vor să ajungă la homosexuali decât biserici care nu vor. Unele și-au deschis ușile față de toți, dar fără un mesaj de întoarcere de la comportamentul păcătos. Este ca și cum ai sări din tigaie în foc, unde comportamentul păcătos este acceptat și afirmat. Ceea ce pare a fi o comunitate binevoitoare și afirmatoare nu este altceva decât o părtășie care stă în răzvrătire față de Dumnezeu și de Cuvântul Său. Adevărata primire vine de la o biserică cu uși deschise, dar care nu se teme să spună adevărul celor care-i calcă pragul.
Pentru cei care își doresc să se întoarcă de la păcatul lor, de multe ori este nevoie de curaj ca să caute părtășie cu o biserică. Riscuri sunt din plin. Se pot lovi de respingere, nu bazată pe doctrină, ci determinată de frici și prejudecăți personale. O lucrare validă pentru un fost gay poate fi să abordeze o biserică care nu s-a mai lovit de această problemă. Pe termen lung, acolo poate fi slava lui Dumnezeu.
Bisericile pot fi binevoitoare și afirmatoare pentru cei care vor să-L urmeze pe Isus, chiar dacă acești oameni răniți se confruntă cu probleme de sexualitate. Este un lucru obișnuit, comun și de așteptat. Însă o congregație, ca să devină o oază pentru foști homosexuali, trebuie să fie cât se poate de matură, deoarece toți intrăm pe ușă încărcați de păcate. De-a lungul slujirii mele am văzut mai multe decât mi-aș fi putut imagina – și de multe ori a fost haotic, fiind necesară asumarea unor riscuri și uneori am făcut greșeli. Slujirea întotdeauna presupune pericol.
În biserică nu ar trebui să respectăm diferit oamenii. Suntem chemați să-i primim pe cei pe care ni-i trimite Dumnezeu. Bisericile pro-gay îi avertizează pe aceștia că vor fi respinși de bisericile care nu sunt pro-gay. Nu este nevoie să mintă; în lume există multă neînțelegere, frică și prejudecată.
Liderii religioși atenți și auto-neprihăniți de pe vremea lui Isus erau uimiți de faptul că Isus mânca cu vameșii și păcătoșii. Au insinuat faptul că Isus nu are cum să fie curat dacă avea părtășie cu cei necurați. O relatare a acestei povești se regăsește în Luca 5:29-32. Cadrul este un ospăț dat de un vameș pe nume Levi, cunoscut și ca Matei, și care devenise recent ucenic al lui Isus.
Levi I-a făcut un ospăț mare la el în casă; și o mulțime de vameși* și de alți oaspeți ședeau la masă cu ei. Fariseii și cărturarii cârteau și ziceau ucenicilor Lui: „Pentru ce mâncați și beți împreună cu vameșii și cu păcătoșii?” Isus a luat cuvântul și le-a zis: „Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.”
Isus i-a primit pe toți, și erau atrași în special la Isus cei care erau disprețuiți de autoritățile religioase. Ideea este că, dacă Isus a făcut astfel, la fel trebuie să facă și biserica.
Așa să fie.
* Vameșii erau considerați trădători de către evrei, deoarece, deși erau evrei, profitau de pe urma controlului umilitor al romanilor. Ei câștigau bine prin luare de mită și pretinzând mai multe taxe decât erau necesare. În comunitățile evreiești, nimeni nu era mai rău decât un vameș. Vameșul din text a scris prime evanghelie, cea după Matei. Isus întotdeauna „colectează” păcătoși.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.