Costel Ghioancă 🔴 MINTE-MĂ FRUMOS!

 Minciuna este dureroasă, distructivă pe termen lung, epidemică, halucinogenă, mercenară, imperialistă și, desigur, infernală. Nu am spus tot ce se putea spune. Mai sunt multe alte adjective care fac din minciună monstrul dezumanizării, o epitomă a maleficului, suflul rece al diavolului însuși, cel numit de Hristos „tatăl minciunii” (Ioan 8:44).

Cu toate acestea, unii oameni, nu doar că sunt mințiți – ei vor să fie mințiți! Sigur, câtă vreme sunt „mințiți frumos”, adică li se spun lucruri bune, chiar dacă realitatea este întoarsă pe dos. Acest sadism la care oamenii se supun de bunăvoie este un rezultat al sindromului lui Ahab. La ce mă refer?

Regele Ahab, din Vechiul Testament, avea vreo 400 de mitomani profesioniști care-i ”profețeau” din partea Domnului exact ce dorea el să audă. Că e frumos, deștept, drept, virtuos, mare erou ș.a.m.d. Da, îl mințeau, dar măcar îl mințeau frumos.

Unul singur îl deranja pe Ahab. Se numea Mica, fiul lui Imla, și problema cu acest om, după cum ne spune chiar Ahab, era următoarea: „… îl urăsc, căci nu-mi prorocește nimic bun, nu prorocește niciodată decât rău” (2 Cronici 18:7).

Vasăzică, acest adevărat profet al Domnului, nu numai că refuza să-l mintă pe rege, dar refuza constant. „Să nu vrei să mă minți o data, înțeleg, dar să îmi spui întotdeauna adevărul e prea de tot! Nu pot suporta una ca asta!”

Iată ce îl deranja enorm pe Ahab. Oricâte „șanse” îi oferea lui Mica, acest profet tot de rău îi vorbea. Adevărul lui Mica era, pur și simplu, prea încăpățânat. Nu se lăsa educat în școala proorocilor lui Ahab! Ceilalți 400 de profeți absolviseră, cu brio, cursurile universitare de mincinoși profesioniști, însă Mica lipsea frecvent de la școală.

Ceilalți își lichefiaseră așa-zisul „adevăr”, astfel încât acesta se scurgea nestingherit printre crăpăturilor realității schizofrenice în care trăia Ahab. Adevărul lui Mica era totuși prea tare, ca un diamant. De fiecare dată când Mica deschidea gura îl trezea pe regele Ahab la o realitate insuportabilă: Dumnezeu nu era de acord cu el, totul îi mergea rău, nu era așa de bun și virtuos cum credea, nu avea să câștige luptele cum își imagina etc. Asta era realitatea insuportabilă!

Ahab ar fi putut încerca să se schimbe, declanșând o mișcare în lanț de schimbare a realității. Era, din păcate, mult mai ușor să ”schimbe adevărul” decât să se schimbe pe el însuși.

Acesta este sindromul lui Ahab. Acesta este motivul pentru care oamenii vor să fie mințiți frumos, chiar dacă știu că sunt mințiți. Preferă să trăiască la umbra unei iluzii, în grotele minciunii, decât să se schimbe pe ei înșiși.

„Și care e problema cu asta?”, vor întreba unii. Problema e că, aidoma lui Ahab, cei care vor să fie mințiți frumos se vor trezi cu o săgeată ascuțită în încheietura armurii ...

Costel Ghioancă