Într-o zi un slujitor creștin i-a spus unui alt
slujitor: "Tu ești golan între pocăiți, dacă ai fi golan între golani, ai
fi cu picioarele rupte. Dar ai norocul că esti golan între pocăiți". M-am
întrebat de multe ori: de ce rezistă șmecherii între sfinți? Și de ce înfloresc în
timp ce sfinții adesea par că se usucă. Cum e posibil ca un slujitor să ajungă
în situația disperată în care să spună asemenea cuvinte despre alt slujitor.
Mi-am adus aminte de o discuție purtată cu un domn
care frecventa uneori adunări evanghelice. Mi-a povestit cum într-o seară a
ajuns la o biserică și predica un păstor mai în vârsta, cu mult har și pasiune.
A fost așa de marcat de predică, de rugăciuni, de cântarea de laudă încât se
gândea că ar trebui să se pocăiască. A renunțat la gândul acesta, spunea el,
după terminarea slujbei, când s-a dus la un restaurant cu alți doi slujitori
despre care spunea că erau doar niște șmecherași.
L-am întrebat atunci, ce crede el, de ce rezistă și înfloresc acești golănași printre sfinți. Mi-a spus două lucruri simple și directe. În primul rând pentru că sunteți prea buni, spunea domnul acesta. Majoritatea sfinților sunt oameni buni, iar unii profită de asta. În al doilea rând, spunea el, pentru că vă cred proști. Și vă rog să mă iertați, a continuat el, uneori chiar sunteți. Am înghițit cu greu gălușca, dar am luat aminte la spusele unui observator din afară.
Între timp însă, am observat și al treilea motiv
pentru care golanii rezistă între sfinți. Mă bucur mult că omul acela nu l-a
observat. Uneori, șmecherii sunt utili, chiar și pentru sfinți. Au nevoie
uneori și unii sfinți de golănașii care fac lucrurile pe care sfinții nu le-ar
face, că nu se cade. Abia când sfinții vor refuza, chiar dacă în defavoarea
lor, ajutorul șmecherilor pentru lucrurile nu prea sfinte, abia atunci
șmecherii nu-și vor mai găsi locul și nici nu vor mai înflori între sfinți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.