Îmbătați de bachușii like-urilor ori ai monetizării (câțiva dolărei pe lună), o pleiadă de vloggeri ce susțin că sunt și creștini au ieșit la… defăimare virtuală. Postacii taie din filmări, scot paragrafe din contexte, parodiază, își dau cu părerea… Se transformă în cârcotași. Și toate acestea crezând că fac bine! Chiar așa, bine cui?
Ceea ce n-au înțeles (poate) vloggeri „can-can”-iști e faptul că slujba „născocirilor de rele” (Romani 1:29) nu zidește. Defăimarea nu e tonifiant. Nici pâine hrănitoare. E sirop dulce care face diabet. Sufletului. E prăjitura preferată a Satanei. Și cine e în slujba diavolului nu poate fi în slujba lui Hristos!
În urma defăimării noastre nu lovim numai în oameni. Ci în Împărăția lui Dumnezeu. În loc s-o lărgim o dezbinăm. Într-una din situații Hristos a spus: „Vai de cel prin care vine prilejul de păcătuire... care face pe unul dintre credincioși să păcătuiască. Ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării” (Matei 18: 6-7). Uluitoare declarație a Celui ce iubește atât de mult omenirea încât a fost în stare să moară pentru ea!
Grecii spun că defăimarea este „katafroneo”. Adică „a crede pe cineva vrednic de... nimic!” Ce nechibzuință: noi defăimăm oamenii crezând că nu sunt vrednici de nimic și Hristos nu a spus despre nimeni că ar fi un zero!
Profetul Zaharia ne spune că marele preot Iosua stătea în fața Îngerului lui Dumnezeu cu hainele murdare. Iar Satana era lângă el să-l pârască. După ce îl murdărise. Însă Iosua „era îmbrăcat cu haine murdare, și totuși stătea în picioare în fața Îngerului”. Și îngerul poruncește: „Dezbrăcați-l de hainele murdare!”. Și i-a dat haine de sărbătoare. Dar și o mitră pe cap (Zaharia 3: 1-5). Dumnezeu nu doar cunoaște dar și onorează pe oricine slujitor al Său defăimat pe nedrept! Dar pe defăimător...
Aș vrea să avertizez defăimătorii că meseria ꞌmnealor nu e simplă scufundare spre pântecele mării adânci ci pavaj spre iad! Pavel le spune corintenilor „nu vă înșelați... nici defăimătorii... nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu” (1 Cor. 6:9-10).
Defăimarea, fie ea și virtuală, e o savarină otrăvită. Otrăvită de diavol... Știi asta și tu încă mai defăimezi? Nu, nu te acuz că nu-L iubești pe Dumnezeu. De iubit îl iubim toți. Dar de temut de El ne temem numai unii...
De ce sunt o „pleiadă” de defăimători prin biserici? Pentru că nu se tem de Dumnezeu! Punct.
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.