Am întrebat pe Dumnezeu azi dimineață dacă am reușit să căpătăm îndurare, pentru a ne lăsa la biserică.
După trei luni în care ne izgoniră din Templul, după ce puse mâna pe bici și învârtindu-l a mai scos o ceată de farisei afară.
Sătul de programe, politici și stăpânire neconformă a lucrării Sale, a lovit cu biciul îndurării, izgonindu-ne din locul peste care doar El este Stăpân, iar noi am uitat.
După trei luni de interdicție, și paza învăpăiatei săbii a îngerului legislativ, credincioșii au încercat să se organizeze cu scaune în fața bisericilor, prin parcări, curți interioare, de dor după sacralitate.
Dar astăzi plouă. Vremea e gri posomorâtă, iar cenușiul cerului arată încă dezacordul divinității vis-a-vis de închinare neconformă.
Am zis atunci: Doamne, de trei luni credincioșii așteaptă să se adune, spune-mi ești supărat pe noi de nu ne răspunzi?
Iar El cu blândețea desăvârșirii Sale îmi răspunde:
Am calculat cu mare atenție fiecare atitudine și inima tuturor. Nu am găsit pregătiți pe cei mai mulți dintre ei. Iar aceștia nu își doresc întâlnirea cu Mine, ci întâlnirea cu ei. Cei mai mulți nu au învățat nimic. Nu s-au rugat, nu au citit Biblia, nu s-au sfințit, nu au renunțat la ei, la răutate. Am trimis ploaia să-i împrăștii.
Prefer să mă îndrept spre natură, aceasta geme sub seceta cumplită, mă ocup tot de ei, îngrijind de hrana minimă, în speranța că vor înțelege în sfârșit ceva. Dar ca suveran știu că mulți tot nu vor înțelege și voi fi nevoit în virtutea dreptății să-i ucid.
În nimicnicia mea am insistat la Domnul și am îndrăznit să întreb: Doamne dar sfinții? Și ceea ce mi-a răspuns m-a redus la tăcere contemplativă, la umilință și sfințire prin pocăință.
Dragul meu, sfinții s-au ales cu multe leziuni, iar perioada aceasta le prinde bine. ” Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!” Apocalipsa 22:11
Mai lasă-i să stea acasă, să mai mediteze, să mai strige, să se mai trezească, să își dorească mai mult cerul. Vreau să văd la ei iubire de Hristos și cer, nu dor de programe. Vreau să văd bunătate și blândețe, roade ale neprihănirii, sinceritate și un duh blând și liniștit.
Am înțeles că sfinții nu sunt desăvârșiți încă, iar Tatăl ceresc va încununa pe cel cu dorința aprinsă după sfințire, care face din curăție virtutea supremă.
Am înțeles că sfânt nu este cel care face fapte bune sporadic, ci acel credincios care fiind regenerat prin jertfa lui Hristos, face roade vrednice, ononorabile pentru el și divinitate.
Am înțeles că sfânt nu este cel impecabil care nu greșește niciodată, ci sfânt este cel care strigă după ajutor și dorește curățirea și schimbarea sângelui lui Hristos.
M-a învățat Dumnezeu ca la El să nu vin cu întrebări la răspunsurile mele, ci să vin cu răspunsuri la întrebările Lui.
Mi-a spus Dumnezeu să nu mă stresez prea mult pentru unii oamnei care nu au habar de pocăință, că nici El nu va face asta. Hristos binecuvintează pe cel care vrea schimbare.
Mi-a spus Dumnezeu că sfințirea personală este mult mai importantă și prioritară decât slujirea cu succes a unei biserici.
M-a ajutat Dumnezeu să văd prin ochii Lui, să simt cu inima Lui. Privind prin inima lui Dumnezeu, acum iubesc mai mult pe oameni, pe credincioși, pe sfinții din țară, care sunt toată plăcerea mea.
Iubiți sfinții mai mult decât vedetele care prin popularitatea lor vă vor transforma cel mult în fani, dar sfinții vă ajută să fiți iubitori de Dumnezeu.
Asta am întrebat pe Dumnezeu și asta mi-a răspuns azi dimineață.
Onisim Botezatu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.