1
Petru 1:1-12
Destinatarii
lui Petru sunt creștinii din Asia Mică. Provinciile în care au fost împrăştiaţi
creştinii sunt enumerate în ordine, începînd de la est înspre vest. Unii
sugerează că Petru chiar ar fi parcurs acest traseu în drumul lui spre Roma.
Deşi
ei sunt împăştiaţi în toată lumea, ei sunt uniţi într-o credinţă comună.
1.
Au fost aleşi „după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl” (1Pet. 1:2)
2.
“Au căpătat o credinţă …de preţ “(2Pet. 1:1)
3.
Creştinii cărora le scrie Petru erau din provinciile evanghelizate de Pavel în
călătoriile lui misionare.
Uneori
creştinii sunt în încurcătură cînd trebuie să răspundă la întrebarea „eşti
mîntuit?”. Ei se tem că un răspuns pozitiv ar însemna că faci pe sfîntul.
Discuţia lui Petru despre mîntuire ca fiind la modul trecut, prezent şi viitor
ar trebuie să ne dea un răspuns la această întrebare de cea mai mare
importanţă.
I.
Mîntuirea este viitoare (v.3-5)
A.
Naşterea din nou oferă o speranţă vie
1.
Speranţa întotdeauna este legată de viitor.
2.
Această speranţă se bazează pe învierea lui Isus. Pavel confirmă
(1Cor.15:12-19).
B.
O moştenire îi aşteaptă pe cei care sunt mîntuiţi
1.
Este nepieritoare, veşnică. Mîntuirea este comoara despre care Isus vorbeşte în
predica de pe munte (Mat.6:19,20).
2.
Este rezervată în cer pentru aceia care prin credinţă se predau în grija
protectoare a lui Dumnezeu.
C.
Este o mîntuire care este gata a fi dezvăluită în timpul din urmă.
1.
În mintea lui Dumnezeu este gata pregătită şi nu va fi nici o întîrziere. Se va
întîmpla aşa cum apare fulgerul dintr-o parte în alta .
2.
Acel moment suprem va fi unul neaşteptat pentru oameni, aşa cum o casă este
invadată de un hoţ (2 Pet.3:10).
3.
Un cer nou şi un pămînt nou vor asigura condiţiile atît pentru re-crearea cît
şi restabilirea omenirii (revenirea la forma iniţială) (2 Pet.3:11,12).
4.
Aceia care s-au îmbrăcat cu neprihănirea lui Hristos vor găsi acolo o „casă a
neprihănirii” (2 Pet.3:13).
II.
Mîntuirea este prezentă (v.6-9)
A.
Este o sursă de bucurie în viaţa de fiecare zi.
1.
Bucuria şi fericirea caracterizează viaţa creştină( Filip. 3:1; 4:4).
2.
Bucuria este posibilă chiar atunci cînd eşti confruntat cu tot felul de
încercări. Petru scrisese poate în timpul în care persecuţia lui Nero împotriva
creştinilor îşi mai pierduse din agresivitate şi mai pălise. Pavel a fost
decapitat în 67 d.H. şi Petru a fost crucificat în 68 d.H.
3.
Acea scurtă vreme de suferinţă este relativă, în contrast cu cei o mie de ani
sau chiar cu veşnicia.
4.
Credinţa îşi dovedeşte autenticitatea prin rămînerea în picioare chiar în
mijlocul încercărilor.
B.
Creştinii primesc chiar acum rezultatul şi scopul credinţei lor: mîntuirea.
III.
Mîntuirea este trecută (v.10-22)
A.
Mîntuirea a fost profeţită, însă nu a fost înţeleasă pe deplin.
1.
Profeţii mereu puneau marea întrebare – Cine ? Ce? Cînd?
2.
Patimile lui Hristos au fost profeţite, însă nici chiar Petru nu a înţeles
acele profeţii (Mat.16:21-23).
B.
Cuvintele profeţilor au fost explicate de evanghelie. Vechiul Testament a fost
temelia; Noul Testament este suprastructura. Vechiul Testament a fost tunul ;
Noul Testament este proiectilul.
C.
Chiar şi îngerii tînjeau să afle informaţii.
1.
Ce părere au avut ei atunci cînd Isus a părăsit cerul? Ce părere au avut despre
agonia de pe Calvar? Ce s-au gîndit atunci cînd El S-a întors în slavă?
2.
Îngerii nu pot învăţa despre mîntuire prin experienţa personală. Ei nu sunt
mîntuiţi (Evr.2:16).
3.
Planul de mîntuire a lui Dumnezeu a fost făcut cunoscut celor din „locurile
cereşti” doar prin intermediul bisericii (Efes. 3.10)
4.
Îngerii nu au capacitatea de a învăţa treptat, pe măsură ce se dezvăluie planul
lui Dumnezeu.
CONCLUZIE
Cum
se răspunde la întrebarea “Eşti mîntuit ?” În conformitate cu ceea ce spune
Petru, răspunsul nostru este clar : “Am fost, sunt şi voi fi mîntuit!”
Samy
Tuțac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.