Opriţi-vă
şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu:Eu stăpânesc peste neamuri,Eu stăpânesc pe
pământ.” Psalmul 46:10
Iubiți
creștini, zilele acestea probabil că unii dintre dumnevoastră sunteți anxioși
și împovărați. Pentru noi viața depindea de părtășia bisericii. Pentru toți ar
trebui să fie așa. De când s-au închis bisericile, suferința relațională a
afectat pe mulți și nu a trecut valul de încercare.
Continuați
să fiți uniți. Bucurați-vă pentru fiecare minut de viață. Mulțumiți Domnului și
pentru lucrurile care vi se par puerile. Să
fim ca niște copii, pentru a avea parte de cer. Pe mulți această pacoste ne-a
prins nepregătiți. Prinși în tot felul de activități și proiecte, am uitat să
trăim.
Haideți
să începem de la lucrurile simple. Jucați-vă cât mai mult cu copiii. Ei m-au
învățat zilele acestea că este o nebunie să te îngrijorezi. M-au învățat că
atâta timp cât tata e cu ei, sunt fericiți și nu au nici un stres. Am prins de
la ei faptul că brațele tatălui sunt un belșug de pace. Umbra Celui
Atotputernic e mult mai răcoroasă, privită prin ochii lor.
Azi
am împlinit zece ani de la prima întâlnire cu soția mea. Am realizat că
niciodată nu am avut atât de mult timp liber împreună în care să vorbim, să
râdem, să jucam un șah, să facem activități împreună. Eram împreună, dar
fiecare prins cu treburile lui. Am revenit la bucurii comune, am redescoperit
primăvara și căldura căminului. Retrăim minunatele momente ale amintirilor
noastre.
Răsfoiți
albumele cu poze. Desenați cu copiii tot ce vă imaginați. Construiți avioane de
hârtie. Să fim mai umani. Petreceți timp cu dumneavoastră înșivă prin meditație
și reflecții cumpătate. Scrieți poezii. Sunt atât de multe lucruri de făcut,
încât mă tem că nu îmi ajunge timpul acesta de repaus.
Afară
au îmbobocit piersicii. Doamne, sunt spendizi! Merg de câteva ori pe zi să
parcurg fiecare milimetru al deschiderii coroanei florilor. Magnoliul alb
parfumat stă gata să explodeze, pomișorii abia plantați au frunzulițe. Liliacul
are boboci mov, parcă sunt niște strugurași de nohan, smochinul stă gata să
explodeze pein mugurii lui mari și verzui. Mesteacănul din fața dormitorului
îmi amintește de elixirul tinereți, anume că tinerețea nu poate trece
neobservată. Iasomia și ea e nărăbdătoare să emane parfumul ei îmbătător. Tuia
a rămas verde peste iarnă, pentru a ne aminti că nici gerul nu e veșnic. Salcia
este plină de sute de albine, nici nu am știut până primăvara asta că salcia
are flori (multe nu am știut, dar ne-a dat divinul timp să le învățăm). E basm
primăvara asta!
Această
oprire ne arată suveranitatea lui Dumnezeu și căldura îmbrățișării Lui. Aveam
programul făcut până la sfârșitul anului: conferințe, tabere, bilete de avion
cumpărate și anulate, programe și iar programe. Dumnezeu mi-a arătat mie, dar
și dumneavoastră, că El este Stăpânul.
Fiți
fericiți! Lăsați-vă fascinați de harul lui Dumnezeu! Arătați-vă dispuși să
învățați!
Și
asta va trece! Dar noi oare cu ce vom rămâne?
Onisim Botezatu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.