Iosif Ignat 🔴 Pregătiţi în faţa examenului cel mare

(Daniel 3:14-18)

          Mi-au sărit în ochi cuvintele ameninţătoare ale lui Nebucadneţar către aceşti trei tineri evrei: „Nu ştiu dacă intenţionat nu v-aţi închinat, însă vă mai dau o şansă şi vă spun, acum, să fiţi gata”. Au fost ei gata sau nu? Da, demult erau pregătiţi, dar nu să se închine, ci să nu se închine. Aş putea spune că toată viaţa lor s-au pregătit pentru acel moment. Pentru că nu poţi să te pregăteşti pentru o asemenea încercare în câteva minute, înainte de a suna instrumentele, înainte de a fi declarată starea de urgenţă sau înainte de a se închide graniţele sau bisericile. Există examene în viaţă pentru care trebuie să te pregăteşti cu mult timp înainte şi trebuie să ai un bagaj de cunoştinţe pe care să-l acumulezi în mulţi ani. Nu poţi să te prezinţi la examenul de doctorat fără a avea absolvite cele 4 clase primare, clasele gimnaziale, apoi cele 4 clase de liceu, cei 3-4 ani de facultate, licenţa şi masterul... Nu poţi deveni un membru cu drepturi depline într-o biserică până nu ai făcut pasul pocăinţei, al credinţei în Domnul Isus Hristos, al catehezei şi al botezului. Nu vei ştii ce să faci cu furtunul de pompieri pe care unul dintre colegi ti-l va arunca în mână, în faţa unei case incendiate, dacă nu ai în spate zeci de ore de antrenament. Nu poţi sta neclintit în faţa unui chip de aur de 60 de coţi şi a unui cuptor aprins, dacă nu ai în inima ta un Dumnezeu viu, real, puternic şi în trecutul tău o viaţă de umblare cu acest Dumnezeu, dacă nu ai în fiinţa ta o putere şi o convingere fermă că Dumnezeul acesta va fi cu tine şi nu te va lăsa singur.

          Datorită faptului că erau foarte dotaţi, capabili şi deştepţi, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au fost selectaţi din start în elita Babilonului. Acum puteau răsufla uşuraţi şi să spună: „De acum ne trăim viaţa la maxim. Ce rost are să ne mai rugăm, de ce să mai studiem Biblia, de ce să ne mai pierdem vremea întâlnindu-ne la părtăşie, la ce ne mai folosesc vechile obiceiuri, meniuri şi rânduieli învăţate în Israel? De acum avem alt statut, trăim alte vremuri, viaţa merge înainte, nu ne mai foloseşte la nimic trecutul”. Dar ei, dorind să-şi păstreze identitatea de copii ai lui Dumnezeu, nu au renunţat nici la viaţa disciplinată de până atunci. Acesta a fost secretul rezistenţei lor în faţa teribilei încercări la care au fost supuşi în Valea Dura.

          Este clar că secretul reuşitei fecioarelor înţelepte de a intra în odaia Mirelui, a fost vasul cu untdelemn, adică rezerva avută în timpul lungii aşteptări a Mirelui. M-am tot întrebat, cum se poate face rezervă de untdelemn spiritual? Cu ce este avantajat acum un credincios care a folosit orice ocazie de a acumula untdelemn, în timpul marii libertăţi avute până la începutul anului 2020, faţă de unul care a neglijat acest lucru? Dragii mei, tot untdelemnul acela acumulat de-a lungul anilor de libertate a produs efecte în timp în viaţa noastră! El s-a transformat în caracter cristic, în roadă spirituală (dragoste , bucurie, pace, răbdare, credincioşie, înfrânarea poftelor), într-o mentalitate nouă, o voinţă subordonată lui Dumnezeu, în ţeluri şi obiective noi în viaţă. Şi toate acestea pot fi decisive atunci când vine examenul cel mare, încercarea vieţii. Un om care s-a hrănit ani în şir cu Cuvântul lui Dumnezeu, a avut o relaţie zilnică şi profundă cu Domnul, a cules rouă, untdelemn, binecuvântare şi viaţă pentru veşnicie din părtăşiile frăţeşti, a trăit şi a umblat prin Duhul, acel om se comportă altfel în faţa unui examen, a unui cuptor aprins, a unui virus, a unei privaţiuni de libertate, faţă de unul care a fentat mereu părtăşia cu Dumnezeu şi cu fraţii, pocăinţa şi viaţa de sfinţenie.

          Cei trei tineri evrei au strălucit ca nişte diamante în faţa întregii mulţimi adunate în Valea Dura. Superba lor declaraţie din versetele 16-18 scoate în evidenţă o puternică relaţie cu Dumnezeul lor, din care reies trei lucruri importante: 1. Credinţa neclintită într-un Dumnezeu Atotputernic. „Iată Dumnezeul nostru... poate să ne scoată din cuptorul aprins” (v.17a). De unde ştiau ei acest lucru? Din experienţe anterioare avute cu acest Dumnezeu,  care era Dumnezeul lor (vezi cap. 2:17-23). Ce important este să ai experienţe reale în viaţă, cu un Dumnezeu cu care poţi avea o relaţie personală! 2. Încredinţarea fermă într-un viitor fericit. „Dumnezeul căruia îi slujim... ne va scoate din mâna ta împărate” (v. 17b). Dumnezeul acesta ştie „să facă deosebirea (chiar şi aici) între cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte pe Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte” (Mal. 3:18). 3. Credincioşia până la moarte. ”Şi chiar de nu ne va scoate, noi nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur...” (v. 18). Credincioşia înseamnă loialitate, statornicie, perseverenţă în convingeri şi în relaţia cu Dumnezeu, până la capăt. Înseamnă lipsa fricii de moarte, pentru că dragostea desăvârşită izgoneşte frica.

          Suntem cu toţi în faţa unui mare examen al vieţii, numit „Covid-19”. M-aş bucura ca fiecare din noi să avem credinţa, nădejdea şi dragostea pe care au avut-o Şadrac, Meşac şi Abed-Nego în faţa examenului lor. Din ce am văzut până acum, cam toţi sperăm să fie iarăşi bine... Dar dacă nu va fi aşa cum sperăm noi? Dacă ne va răpune virusul ucigaş? Vom putea spune ca şi cei trei tineri: „Chiar de nu ne va scăpa Dumnezeu (de Covid-19), vom rămâne credincioşi Lui până la capăt?” Depinde de cât de pregătiţi suntem... Dumnezeu a avut nevoie de nişte oameni ca Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, ca să-Şi arate slava în Babilon. Dacă l-ai onorat pe Dumnezeu până acum, El are nevoie de astfel de oameni şi în viitor (asta înseamnă o şansă în plus de salvare!). Dar chiar dacă ai fost superficial, iată că El îţi mai dă o şansă acum, să te pregăteşti pentru examenul final, decisiv, hotărâtor. Ce vei face?

Iosif Ignat