Ne cunoșteam în cel mai candid spirit
colegial. Ne-am întâlnit uneori în contextul slujirii sau a diferitelor
întruniri pastorale. N-am purtat niciodată discuții îndelungi, n-am reușit să
ne ascultăm prea mult unul pe celălalt. Aș zice că mai degrabă ne-am intuit
reciproc, ne-am simțit. Din relația noastră episodică și oarecum oficială, am
întrezărit în Pastorul Ioan Șerban o slujitor cald, sârguincios și competent.
Mărturiile despre el mi-au confirmat aceste aprecieri, fapt care nu poate decât
să mă bucure.
Acum, după ce se va fi mutat la
Domnul în urma unei necruțătoare suferințe, nu-mi rămâne decât să amintesc
ultima noastră conversație. Se întâmpla în urmă cu mai bine de o lună, pe când
coronavirusul era încă departe, un subiect de știre externă. M-a căutat
insistent la telefon și, când am reușit să ne auzim, mi-a spus de dorința sa
arzătoare. Își dorea să organizeze o conferință de familii pentru biserica pe care
o slujea. Nu puteam în data dorită, așa că a fost dispus să modifice după
agenda mea. S-a scuzat că atunci nu va fi prezent (trebuie să meargă în Anglia
pentru o ordinare), dar totul va fi aranjat, iar asistentul dânsului va
coordona întregul eveniment. Era încântat că acest eveniment va avea loc mai
ales pentru tinerele familii. Am discutat detalii organizatorice și am încheiat
convorbirea bucuroși: tocmai planificasem o întâlnire atât de necesară în
comunitățile noastre.
Ei bine, conferința nu se va mai
ținea. Vremurile prin care trecem ne claustrează fără drept de apel. Riscurile
sunt uriașe, după cum toți știm. Însă, dacă citește cineva din biserica
dumnealui, apreciați-vă păstorul încă o dată: a-ți fost, dragi familiști, în
inima lui. În ceea ce privește scuza de a nu participa la eveniment, aceasta rămâne
valabilă, doar că în alte coordonate. Într-adevăr a plecat. Nu în Anglia, cum
plănuia, ci la cele țărmuri, de unde a fugit toată întristarea și boala. Acolo
i s-a șters ultima lacrimă vărsată aici, acolo își primește binemeritatele
răsplătiri. Să mângâie Dumnezeu familia îndoliată și să întărească întreaga
biserică ce-i simte, fără îndoială, lipsa. Îmbrățișări frățești!
Ghiță Mocan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.