După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

vineri, 27 martie 2020

Ghiță Mocan 🔴 Carantina și virtualul

N-avem de ales! Claustrați în propriile locuințe, recurgem la ultima realitate ce ne-a mai rămas la îndemână: VIRTUALUL. Nici apelurile telefonice nu mai sunt ce-au fost. După un anumit număr de minute, convorbirea se întrerupe brusc, fără un motiv aparent. Prin urmare, ce-i de făcut?! Ne bulucim din nevoie, spaimă sau plictiseală în spațiul virtual și devenim „mai online ca niciodată”. Vizionăm, citim, comentăm și altele asemenea, cu o voluptate fără precedent. Am uitat: mai este și mass-media clasică: televizorul și radioul. Acestea se adaugă, precum condimentele, conectării noastre permanente în online.
Și totuși, care sunt riscurile implicite ale unei asemenea stări de fapt? Aș enumera câteva, știind bine că lista rămâne deschisă:
  • dependența de noutate (orice informație devine intermediară, în așteptarea alteia, mai valabilă decât precedenta);
  • fragmentarea gândirii (pulverizăm metanaraținile, devenim frivoli în raport cu marile lecturi, preferăm texte scurte și cu „impact”);
  • înstrăinarea interpersonală (ajungem, încet-încet, la concluzia că oferta rețelelor de socializare e tot ce putem avea);
  • iluzia cunoașterii (comentând aproape orice și oricum, mulți dintre noi ne credem deja specialiști în domeniu);
  • apucăturile sedentariste (devenim tot mai comozi, luăm kilograme în plus, ne place tot mai puțin mișcarea).
Cred că trebuie să fim atenți la cele de mai sus. Cred că trebuie să luptăm din răsputeri în această perioadă ca nu cumva, din nebăare de seamă, să ne deformăm. Să nu ne deformăm caracterul, relațiile și perspectivele. E important cum ieșim din această autoizolare. Să ne păstrăm credința trează, nădejdea vie și dragostea lucrătoare. Fiți sănătoși!
Ghiță Mocan
Publicat de la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)