Mereu, finele de an, îl trăim între două puncte: între regret și frică. Regretul că anul trecut am fi putut face mai multe, și frica de anul viitor că nu știm ce ne-așteaptă!
Cu
regretul și frica asta trăia și o femeie pe vremea proorocului Elisei. Biblia
ne spune că era o soție (de prooroc) ce rămăsese văduvă, cu copii de crescut și cu datorii uriașe de achitat. În
timpurile acelea, nicio femeie care nu avea bărbat, nu putea să muncească!
Pentru că legile nu îi permiteau! Dar la Dumnezeu putea apela oricine. Singura
ei avere era un mic vas cu ulei. În spatele lui moartea își ascuțea coasa.
Disperată,
femeia a strigat după ajutor la omul lui Dumnezeu. Și Elisei a sfătuit-o să
împrumute vase. Multe. Apoi să toarne untdelemn în ele. Deci femeia a turnat
dintr-un vas și a umplut toate vasele goale ale ei și ale vecinilor! Iar uleiul
ar mai fi curs continuu dacă ar mai fi avut recipienți!
Întâmplarea
din Sfânta Scriptură ne învață că Dumnezeu deține uleiul. Suficient de mult.
Dar vasele sunt la noi. Golite... Goale aduc foamete. Faliment. Frică. Moarte.
Pentru a fi umplute e o singură cerință: trebuie aduse la El. Toate!
Nu
știu câte vase ai umplut în 2019. Sau până în 2019… Nu știu cât timp ai pierdut
fără foloase veșnice, nu știu câte oportunități de-a face bine au trecut pe
lângă tine! Nu știu cât ți-ai umplut vasul cu Scriptură, cu imnuri creștine. Cu
iubire. Sau cu iertare. Cu zâmbete. Sau cu rugăciuni pentru cei pierduți. Ori
pentru cei dragi… Dar știu că le poți umple în 2020!
Fă-ți
planuri mărețe pentru anul ce abia a început! Nici nu știi cât untdelemn are
Dumnezeu de turnat!
Câte
vase poți umple anul acesta? Unul, zece, puține, multe? Vrei să știi câte?
Atâtea câte aduci!
Fii
îndrăzneț cu Dumnezeu! E onorat când îi ceri să facă imposibilul!
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.