Un negru pe străzile
Londrei. În Barking. Predică Evanghelia. Vorbește despre Isus și despre păcat.
E suficient. Omul, dacă știe ce face păcatul și ce face Isus, are tot! Vine un
tânăr. Probabil looser. Om al străzii. Începe să înjure! Să vorbească urât. Să
respingă. Și pe creștin și pe Cristos. Dar negrul nu se pierde. Are în el ceva
superior! Are puterea lui Dumnezeu! Continuă să-i vorbească. Cu dragoste și cu
putere! „Și eu am fost ca tine... Și tu poți fi schimbat”. Și după minute bune
risipitorul cedează. Lasă capul în jos. Se înmoaie. Plânge. Negrul îl ia în
brațe. Tânărul își predă viața lui Cristos! Apoi e primit în echipa. În grupul
bisericii...
Am văzut cu ochii mei de multe ori negrii
predicând pe stradă în Londra! Dar albi, nu... Am văzut în vacarmul din
Hollywood mexicani predicând pe stradă! Ignorați. Stigmatizați. Dar ei nu lăsau
garda jos. Nici bannerele. Am văzut de atâtea ori bătrânei și bătrânele
mărturisind pe Hristos cu Biblia în mână pe trenurile românești. La datorie
oriunde...
Mi-am amintit că în urmă cu mulți ani am făcut
luni de-a rândul în fiecare vineri seara evanghelizare în Centrul Civic al
Câmpinei. Aveam 25 de ani. Un englez își etala un șevalet. Și începea să
picteze un deal. Trei cruci. O peșteră. În acest timp vorbeam despre Isus. Și
eu. Și el. Și alții din echipă. Iar oamenii se strângeau buluc. Roadele au fost
pe măsură. S-au întors la Domnul mulți tineri! Nu pot descrie bucuria ce am
trăit-o atunci în stradă... Odată a venit un rocker! Revoltător ca un satanist.
M-a îmbrâncit. Scuipat. Mi-a dat sudalme... Dar cuvintele Scripturii l-au
înmuiat! Nu s-a pocăit, dar a plecat cu coada între picioare...
M-am întrebat azi dimineață dacă mai facem
evanghelizare de stradă? Nu în biserici. Acolo suntem experți. Ci afară, la drumul mare. Mai
ieșim printre semeni să le vorbim despre Isus? Căci
Mântuitorul asta a făcut zi de zi. A stat
printre oameni... Astăzi parcă nici pentru colinde nu mai avem râvnă! Și
paradox, de colind poți intra în casa oricărui român fără teama că te va zvârli
în stradă că faci prozelitism! De colind poți cânta oriunde fără autorizație!
Dar râvna s-a diluat...
Cred că e vremea să ieșim din nou pe stradă. Cu
Biblii. Cu broșuri. Cu sandvișuri pentru săraci. Cu dragoste pentru oameni. Cu
zâmbete și îmbrățișări. Biserica nu e numai între ziduri. Biserica este și în
stradă! Oamenii (de obicei) nu vin în biserică. De aceea biserica se duce la
ei. Chiar așa, ați văzut vreun pescar așteptând să-i sară peștele în tigaie?
Biserica ta face evanghelizare pe stradă?
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.