vineri, 4 octombrie 2019

„Mad Pride” România 2019 🔴 Nebunii – persoanele cu diverse afecțiuni psihice – ies în stradă după modelul Pride-ului „minorităților sexuale”


Nebunii – persoanele cu diverse afecțiuni psihice – ies în stradă după modelul Pride-ului „minorităților sexuale”. Au lansat chiar un manifest, în care spun că ei sunt de fapt victimele psihologilor, psihiatrilor, specialiștilor care „i-au lipsit de vocile lor”. Cu alte cuvinte, că sunt victimele unor „forme de discriminare”, că sunt stigmatizați de psihiatria care le pune niște etichete și care-i marginalizează.

Nebunia este prezentată într-o lumină pozitivă, ca fiind o componentă a creativității și a geniului, exact așa cum este prezentată și h0m0sexualitatea de către activitșii lgbtq: „Îmbrățișăm termenul «nebunie» pentru că ne conectează la exprimarea noastră, la munca noastră, la arta noastră, la comunitatea și la istoria noastră individuală și comună.”

„Este momentul să ieșim în stradă și să ne arătăm lumii ca diferiți, dar asemănători, ca oameni, nu ca paciente și pacienți”, citim în manifestul Mad Pride. Iarăși, asemănările cu mișcarea de „emancipare” lgbtq sunt bătătoare la ochi.

Manifestul cere printre altele „schimbarea limbajului în reprezentările media a situațiilor noastre de viață și a portretizărilor persoanelor care trec prin diferite tipuri de suferințe psihice”, „încetarea internărilor involuntare” și „încetarea medicației forțate”.

Unele dintre cerințe sunt rezonabile – precum, de exemplu, „acces la servicii de terapie și grupuri de sprijin pentru cei care locuiesc în mediul rural și în orașele mici.” Altele, precum cele de mai sus, sunt de-a dreptul... nebunești.

Manifestul mai spune: „vrem să rescriem o istorie de abuz și exploatare” și „vrem să deranjăm, nu să ne mai supunem complice discursului acuzator, moralizator sau victimizant.”

Mie unuia nu-mi vine deloc să râd. Și o asemenea „evoluție” cred că este inevitabilă, odată ce ai deschis cutia pandorei și ai schimbat încadrarea psihiatrică a h0m0sexualității nu prin evidențe medicale, ci ca urmare a unei presiuni de ordin politic. Și o dată ce ai redefinit disforia de gen și alte afecțiuni psihice și ai declarat că nu există bărbați și femei, tot ca urmare a unei presiuni ideologice. Dacă oricine poate să fie orice își dorește în numele „emancipării”, de ce nu ar putea să fie și nebunii orice își doresc? De ce nu ar avea propria mișcare de „emancipare” și propriul PRIDE? Și, mai departe, de ce nu am „declasifica” și toate celelalte afecțiuni psihiatrice (ca să nu discriminăm) și de ce nu am rescrie ideologic întreaga psihiatrie, nu doar bucăți din ea, ca până acum? Și de ce nu am promova persoanele cu afecțiuni psihice redefinite poate drept „geniali” și „creativi” în organizații și în vârful societății? Încă o dată, am toată empatia pentru acești oameni și pentru unele dintre cererile lor. Însă nu cred că abordarea de tip „PRIDE” îi ajută în vreun fel. Ci aceasta doar promovează nebunia la nivelul întregii societăți.


„Va veni vremea ca oamenii să înnebunească şi când vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor.”


Gabriel Popa

Mai multe detalii despre „Mad Pride” România  pe www.facebook.com/madprideromania

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.