Datoria – un păcat

Mulți oameni au datorii. Mulți dintre cei ce își spun creștini au datorii. Unii pe perioade mai scurte, alții pe perioade de zeci de ani. Dar au datorii. Și cel puțin lună de lună (și mai des de atât), an de an trăiesc cu stresul achitării acelei datorii. Nu sunt liberi, nu au pace, nu au liniște. Și asta arată că datoriile nu sunt din Dumnezeu pentru că Dumnezeu este pace, iar lipsa păcii indică faptul că există ceva între tine și El. Foarte mulți așa-ziși creștini nu văd datoria ca fiind un păcat, dar așa ceva este greșit. Haideți să vedem ce spune mai exact Cuvântul lui Dumnezeu despre datorii.

Mergem prima dată la Proverbe 22:7:

Bogatul stăpânește peste cei săraci, și cel ce ia cu împrumut este robul celui ce-i dă cu împrumut.

Ce este cel ce ia cu împrumut? Robul celui ce dă cu împrumut. Mai ești tu liber? În niciun caz! Și dacă ești robul altcuiva, mai poți fi tu robul lui Dumnezeu? Nu. Nu te afli în libertate, ci ești în robie. De fapt, una din traducerile cuvântului ebraic folosit în original pentru ”rob”, adică ”ebed”, este și ”robie”, precum și ”slujitor.” Deci, cel ce are datorii nu este un om liber, ci se află în robie. Mai târziu o să vedem și motivele care au condus la această robie. Unii ar putea argumenta că poți fi slujitorul lui Dumnezeu și în același timp să ai datorii. Acest lucru ar putea fi valabil doar într-un singur caz și anume atunci când omul în cauză a realizat că îndatorându-se a păcătuit înaintea lui Dumnezeu, s-a pocăit, dar o perioadă continue să mai suporte consecințele neascultării sale. Dar Dumnezeu îl poate salva și din asta și tot mai târziu o să vă povestesc despre un exemplu care arată acest lucru. Dar atât timp cât omul are datorii și nu s-a pocăit de acest lucru, nu este în niciun caz robul lui Dumnezeu. Și nici atunci când refuză să se supună adevărului lui Dumnezeu în privința acestui subiect și continuă în răzvrătirea sa.

Acum să mergem la Deuteronom 28. În prima parte a capitolului, Dumnezeu vorbește despre binecuvântările de care vor avea parte cei care vor asculta de glasul Său și vor împlini poruncile Sale. În acest context, versetul 12 din capitol spune: Domnul îţi va deschide comoara Lui cea bună, cerul, ca să trimită ţării tale ploaie la vreme și ca să binecuvânteze tot lucrul mâinilor tale: vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut. Așadar, înțelegem de aici că cei ce ascultă de El nu vor duce lipsă și faptul că a nu lua împrumut este o binecuvântare, de unde rezultă că a avea datorii este un blestem. Și dacă este blestem, oare blestemul nu este un rezultat al păcatului? Și dacă blestemul este un rezultat al păcatului, oare a avea datorii nu este păcat? Ba da.

Mai departe, începând cu versetul 15 și până la finalul capitolului, Dumnezeu menționează blestemele care vor veni peste cei care nu vor asculta de glasul Său și nu vor păzi și împlini TOATE poruncile Sale. Iată ce spun în acest context versetele 43 și 44: Străinul care va fi în mijlocul tău se va ridica tot mai sus peste tine, iar tu te vei coborî tot mai jos; el îţi va da cu împrumut, și tu nu-i vei da cu împrumut; el va fi fruntea, și tu vei fi coada. Așadar, faptul că primești împrumut (adică ai datorii) este un blestem. Și de ce este un blestem? Pentru că este un rezultat al neascultării, adică al păcatului. Aceeași idee apare și în Deuteronom 15:6: Căci Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta după cum ți‑a promis și vei putea împrumuta multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut. Vei stăpâni peste multe neamuri, dar nimeni nu va stăpâni peste tine.Neamurile sunt păgânii, cei care nu ascultă de Dumnezeu.

Acum, unii s-ar putea întreba de ce ar permite Dumnezeu ca cei ce ascultă de el să-i împrumute pe alții dacă a cere împrumut (a te îndatora) este păcat. Păi, aceia care cer împrumut sunt în neascultare și faptul că împrumută este o judecată a lui Dumnezeu care se revarsă asupra lor din cauza neascultării în care se află. De asemenea, Deuteronom 23:19spune: Să nu iei dobândă de la fratele tău: nici pentru argint, nici pentru mâncare, pentru nimic care se împrumută cu dobândă. Aici e vorba de cei din poporul Domnului. Deci cineva din poporul Domnului se împrumuta de la altcineva din poporul Domnului. Ar putea părea că a lua cu împrumut e acceptabil și nu e păcat, nu? Dar Biblia nu se contrazice, iar Leviticul 25:35-37 ne arată contextul. Iată: Dacă fratele tău sărăcește și devine dependent de tine, tu să‑l ajuți ca și cum ar fi un străin sau un peregrin; el să trăiască împreună cu tine. Să nu iei de la el dobândă sau să faci profit de pe urma lui, ci teme‑te de Dumnezeu; fratele tău să trăiască împreună cu tine. Să nu‑i împrumuți argint cu dobândă și să nu‑i dai mâncare pe camătă.

Așadar, acel frate a sărăcit. Dar de ce a sărăcit? Am văzut în Deuteronom 28 că cei ce ascultă de Dumnezeu nu duc lipsă de nimic și nu se împrumută, dar cei care sunt în neascultare se împrumută. Cum Cuvântul lui Dumnezeu nu se contrazice, este clar că cel care a sărăcit a făcut-o pentru că nu a fost în ascultare. Dar asta nu înseamnă că trebuie lăsat să moară de foame. Din toate aceste versete ne putem da seama și de faptul că sărăcia este un blestem. Și când spun sărăcie mă refer la a nu avea ce să mănânci, unde să locuiești sau cu ce să te îmbraci, nu că nu îți sunt împlinite nu știe ce pofte sau vise firești ale tale. Și nici nu sunt un adept al ereticei teologii a prosperității (în sensul că Dumnezeu vrea să fii plin de bani și avere și dacă nu ești înseamnă că nu ești un creștin adevărat). O să vorbesc și despre asta în mesajul de față, dar acum continuăm cu alte exemple din Biblie care ne arată adevărul lui Dumnezeu despre cât de rea e datoria. Și dacă e rea, e și păcat, căci ceva nu poate fi rău și să nu fie păcat, nu?

Un exemplu avem în 2 Regi 4. Versetul 1 spune: O femeie dintre soțiile fiilor profeților i s‑a plâns lui Elisei, zicând: ”Slujitorul tău, soțul meu, a murit și tu știi că slujitorul tău se temea de Domnul. Creditorul vine acum să‑i ia pe cei doi copii ai mei și să‑i facă robii lui.” Deci, unde te duc datoriile? În robie. Încă un exemplu că cel ce are datorii este rob și nu liber. E un lucru bun că creditorul îi lua tot ce avea în schimbul datoriei? În niciun caz. Dumnezeu s-a îndurat de femeia asta, Elisei i-a spus ce să facă și după ce ea a ascultat și a făcut cum i s-a spus găsim scris în versetul 7din același capitol: După aceea s‑a dus și i‑a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. El i‑a zis: „Du‑te, vinde uleiul și plătește‑ți datoria, iar cu ce va rămâne vei putea trăi tu și fiii tăi.“ Încă o confirmare că avea o datorie.

În Matei 18:23-35 avem pilda sclavului nemilostiv. În versetele 23-25găsim scris: De aceea, Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să‑și încheie socotelile cu sclavii săi. Când a început să facă socotelile, a fost adus la el unul care‑i datora zece mii de talanți. Dar fiindcă nu avea cu ce să plătească, stăpânul a poruncit să fie vândut el, soția lui, copiii lui și tot ce avea, pentru a fi plătită datoria. Din nou, pentru că oamenii aceia nu aveau cu ce plăti datoria, aveau să fie vânduți. Adică înrobit. E ăsta un lucru bun? Poți spune că nu e păcat să ai datorii? Sigur că aici în pildă este vorba despre o interpretare spirituală, dar chiar și interpretarea spirituală arată că datoria e un rău, adică un păcat. Astfel, împăratul îl reprezintă pe Isus, iar datoria reprezintă păcatele noastre. Deci, păcatul este portretizat prin datorie! Ar fi portretizat Isus păcatul prin datorie dacă datoria nu era ceva rău și un păcat? Nu.

Un alt exemplu îl regăsim în Luca 7:41-43: Un anume cămătar avea doi datornici. Unul îi datora cinci sute de denari, iar celălalt, cincizeci. Fiindcă n‑aveau cu ce să plătească, i‑a iertat pe amândoi. Prin urmare, care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: ”Presupun că acela căruia i‑a iertat mai mult!” Din nou, în contextul pildei, unul în care o femeie păcătoasă stătea la picioarele lui Isus, plângea, i le stropea cu lacrimile ei și i le ștergea cu părul ei, datoria are rolul de a reprezenta păcatul. Al doilea loc în care Isus reprezintă păcatul prin datorie. Din nou întreb: ar fi portretizat Isus păcatul prin datorie dacă datoria nu era ceva rău și un păcat? Nu.

Proverbe 22:26-27 spune: Să nu fii printre oamenii care oferă garanție sau care girează pentru datorii, căci, dacă nu ai cu ce să plătești, până și patul îți va fi luat de sub tine! Aici e vorba de a te pune garant pentru altul, dar din nou, arată pericolele datoriei. Dacă datoria nu ar fi fost un lucru rău și un păcat, te-ar mai fi pus în pericol? Nu.

Proverbe 20:16 și 27:13 spun: Ia‑i haina, căci a girat pentru un străin, și ține‑o garanție, căci a girat pentru o străină!

Unii zic că datoria e ceva rău, dar nu e păcat. Există ceva rău care să nu fie păcat? O asemenea argumentare este absurdă și ați văzut clar până acum că pe baza Scripturii datoria este păcat. Dar chiar și dacă am merge pe această interpretare falsă și absurdă, concluziile ne vor duce tot la faptul că datoria e păcat. Cum? Păi, Cuvântul zice în 1 Tesaloniceni 5:22 să ne ferim de orice fel de rău. Deci, dacă mergem chiar și pe această interpretare falsă și absurdă, datoria e ceva rău și dacă nu te ferești de asta, încalci Cuvântul și săvârșești păcat. Deci tot păcat e.

Așadar, am văzut până acum că pe baza Scripturii datoria e păcat. Dar de ce ajung oamenii să aibă datorii? De ce se împrumută? La baza acestui păcat am detectat că stau cel puțin alte două păcate: necredința și pofta. Vom discuta despre fiecare în parte. Începem cu necredința.

Filipeni 4:19 spune: Dumnezeul meu va împlini toate nevoile voastre, potrivit cu bogăția Lui, în slavă, în Cristos Isus. Ce va împlini? TOATE nevoile noastre. Atenție! Astea se aplică doar celor ce Îl urmează pe Cristos în ascultare reală și deplină de El. De asemenea, Proverbe 10:3spune că Dumnezeu nu îl va lăsa pe cel neprihănit să sufere de foame. Același lucru îl vedem și în Matei 6:31-33 unde Isus a spus: Așadar, să nu vă îngrijorați, zicând: «Ce vom mânca?» sau «Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?», fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Căci Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți nevoie de toate acestea. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și vi se vor da și toate acestea. Ce ne arată asta? Că cei neprihăniți au asigurată împlinirea tuturor nevoilor de către Dumnezeu. Așadar, cei ce se împrumută nu au credința că Dumnezeu le poate împlini nevoile. Și asta arată și că nu Îl urmează pe Isus cu adevărat fie că își spun creștini, fie că nu.

Îmi amintesc de povestea lui George Muller, un german care a trăit în Marea Britanie a secolului al XIX-lea și care a avut o mare lucrare cu orfanii pe care Dumnezeu i-a încredințat-o. La început lucrarea a fost mică, dar pe măsură ce anii au trecut a devenit o lucrare foarte mare care a ajuns să dețină propriile clădiri care erau folosite pe post de orfelinat după ce la început orfelinatele erau localizate în locuri închiriate. Ei bine, știți cum a făcut George Muller toate astea? Doar prin rugăciune. Tot ceea ce a primit, el a primit ca urmare a rugăciunii pline de credință. Nu numai că George Muller nu s-a împrumutat niciodată, dar nici măcar nu a cerut vreodată bani. Când erau în nevoie și lipsuri în ceea ce privește lucrurile necesare orfelinatului (inclusiv hrană) – și aceste situații de lipsuri au apărut de mai multe ori – tot nu se ducea la unul și altul să ceară bani, fie ei și creștini, ci se ducea în cămăruța lui și se ruga cu ardoare lui Dumnezeu și Dumnezeu trimitea mereu răspuns chiar dacă uneori venea la limită. Mai mult, George Muller nu le permitea celor care își spuneau creștini și aveau datorii să facă donații pentru orfelinate până când aceștia nu scăpau de datorii. O gândire foarte înțeleaptă și sănătoasă.

Dar mulți așa-ziși creștini nu vor să se încreadă în Dumnezeu pentru nevoile lor, ci apelează repede la posibilitățile lumii și astfel se află în păcatul necredinței. Și tot astfel se află în neascultare și răzvrătire față de Dumnezeu. Și în această situație, nu te poți aștepta ca Dumnezeu să îți împlinească nevoile. Dar, din ceea ce am văzut în România, mai mult și mai des decât nevoia, la baza intrării în păcatul datoriilor stă pofta.

Să fim serioși, în România sunt puțini oameni despre care chiar putem spune că sunt săraci, în sensul că nu au unde să locuiască sau nu au cu ce să se îmbrace sau mănânce. Majoritatea populației are mai mult decât suficient în ceea ce privește nevoile de bază. Știu că lumea nu e de acord și spune că sărăcia înseamnă și să nu ai sau să nu-ți permiți vacanțe, mașină sau cine știe ce lucruri de acest fel. Dar acestea sunt pofte, dorințe, nu țin de supraviețuire. Nu sunt nevoi de bază. Am văzut mai devreme în Matei 6:31-33 care sunt nevoile de bază: hrana, lichidele și îmbrăcămintea. Totodată, apostolul Pavel spune în 1 Timotei 6:8: Dacă avem deci hrană (sau: alimente, mijloace de trai) și îmbrăcăminte (Lit.: învelitori. Termenul poate avea și sensul de adăpost.), acestea ne vor fi de ajuns. Atât timp cât nevoile de bază îți sunt asigurate, nu ești sărac. În România sunt oameni care trăiesc la sate și au din belșug hrană prin legumele pe care le cultivă și animalele pe care le cresc, au și haine și majoritatea au și propria lor casă. Se plâng că sunt săraci, dar de fapt sunt mai bogați decât mulți oameni de la oraș care nu au casa lor, ci stau în chirie și care nu mănâncă mâncare atât de sănătoasă ca și ei.

 Înseamnă asta că e rău să ai mașină sau alt lucru? Nu, nu este rău atât timp cât acel lucru este pentru satisfacerea unei nevoi reale și nu pentru poftă. Dar chiar și dacă nu are o mașină, un creștin adevărat va fi mulțumit cu ceea ce are și dacă crede că are nevoie de o mașină, poate pune asta înaintea lui Dumnezeu și dacă este o dorință după voia lui Dumnezeu, El îi va asigura și resursele necesare pentru împlinirea acestei nevoi. Nu uitați despre cazul lui George Muller despre care v-am povestit mai devreme. Același lucru este valabil și pentru casă și pentru orice altceva. Până atunci, un om al lui Dumnezeu va fi mulțumit să locuiască și în chirie așa cum a făcut și apostolul Pavel în Roma (Faptele Apostolilor 28:30).

Dar adevărul este că oamenii intră în datorii pentru poftele lor. Ei nu sunt mulțumiți cu chiria în care locuiesc, ei vor o casă a lor proprie și pentru asta se fac de bunăvoie robii băncilor pe perioade de zeci de ani. Ei nu sunt mulțumiți că au o mașină cu care să se deplaseze, vor una cu care să arate că sunt cineva, vor una care să  provoace invidie, vor una care să arate că au un statut, vor una la modă sau vor una cât mai nouă nu ca să nu se mai strice și cu banii care ar fi fost dați pe reparații să îi folosească spre slava lui Dumnezeu, ci vor una cât mai nouă pentru propria lor poftă. Cei care au mici afaceri sau companii nu sunt mulțumiți cu ce au, ci se îndatorează la bănci pentru a-și construi un imperiu și a deveni cineva. Toate acestea și multe altele din categoria lor nu sunt decât poftă, lăcomie, goană după faima și succesul lumii și înălțare a sinelui. Astea sunt păcate. Și pe lângă acestea mai e și păcatul nemulțumirii care li se adaugă. Ceea ce spun este confirmat și de Biblie. Iată: 1 Ioan 2:16-17 – Fiindcă tot ce este în lume – pofta firii, pofta ochilor și lăudăroșenia vieții – nu este de la Tatăl, ci este din lume. Iar lumea și pofta ei trec, însă cel care face voia lui Dumnezeu rămâne pe vecie. Pofta firii, pofta ochilor, lăudăroșia vieții – uite de ce ajung în robia datoriilor cea mai mare parte dintre oameni. De unde sunt astea? Din lume. Și de cine este condusă acum lumea? De cel rău. Deci toate acestea sunt de la cel rău, de la diavolul.  

Haideți să vedem ce mai spune Biblia despre poftă.

Psalmul 10:3 – Căci cel rău se laudă cu pofta sufletului său, binecuvântându‑l pe cel lacom și disprețuindu‑L pe Domnul. Cum este cel care se laudă cu pofta sufletului său? Rău. Și chiar dacă nu se laudă în fața oamenilor, se laudă în inima lui. Asta a urmărit și dorit, adică împlinirea propriei pofte. Ce face el prin atitudinea lui? Îi susține pe cei lacomi, inclusiv pe el, deci susține păcatul, și îl disprețuiește pe Dumnezeu. Oricine trăiește în păcat sau păcătuiește, îl disprețuiește pe Dumnezeu. Atunci când păcătuiești îl disprețuiești pe Dumnezeu.

Coloseni 3:5 – De aceea, dați la moarte mădularele care sunt pe pământ: curvia, necurăția, patima, pofta rea și lăcomia, care este idolatrie. Ce trebuie făcut cu pofta? Trebuie dată la moarte, să nu existe în viața ta. Ea nu există în viața unui creștin adevărat. Vedeți și că pofta este pusă alături de lăcomie ele fiind strâns legate. Și ce este asta? Idolatrie. Lângă poftă și lăcomie mai stau și alte păcate scârboase precum curvia, necurăția și patima.

Iacov 1:14-15 – Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui poftă și momit. Atunci pofta, concepând, dă naștere păcatului, iar păcatul, odată înfăptuit, produce moartea. Așadar, atunci când te supui poftei păcătuiești și mori spiritual. Mare atenție, nu e de glumit cu pofta!

În final, aș vrea să vă spun o mărturie despre poftă și consecințele care vin în urma ei, o situație prin care a trecut o persoană pe care o cunosc îndeaproape. La vremea aceea, această persoană avea o mașină bună, decentă, simplă care îi împlinea toate nevoile pe care le avea în privința mobilității. Era o mașină cu puțini kilometri. Dar după o vreme, această persoană a început să-și dorească altceva. Mai exact, o mașină mai bună, mai mare, mai nouă care să ia ochii și cu care să se laude în fața oamenilor. Nu direct prin vorbe, ci prin prezență. O mașină cu care să impresioneze. Nu avea deloc nevoie de așa ceva, dar a ales să se supună poftei.

A găsit o mașină cum poftea, așa că și-a vândut mașina bună și decentă pe care o avea. Pentru că nu avea diferența de bani pentru noua mașină, s-a împrumutat de la bancă. Suma nu era una exorbitantă, dar nici una foarte mică. Cum această persoană avea și un salariu peste media țării la acea vreme, s-a gândit că oricum o să fie capabil să achite datoria în timp destul de scurt. Deci se mai și baza pe propriile puteri. Oricum ai minți dacă spui că te încrezi în Dumnezeu în timp ce tu ești condus de pofte. Așa că și-a luat mașina dorită și a început să se bucure de ea. În timpul ăsta, persoana aceasta punea bani deoparte ca să-și poată achita datoria.

Dar la câteva luni de la achiziție, a intervenit o problemă la mașină care l-a costat câteva mii de lei, așa că economiile adunate până atunci s-au risipit. Anii au trecut și personajul nostru a avut diferite alte cheltuieli și nu a strâns banii ca să-și achite datoria. În timpul ăsta, a băgat mulți bani în mașina dorită pentru că o mașină de clasă mai înaltă e mai scumpă la întreținere. În anii în care a deținut mașina aceea decentă și simplu nu cheltuise prea mult pentru întreținerea ei pentru că nu era nevoie. Dar acum suporta deja consecințele poftei.

La 3 ani și jumătate distanță de la momentul în care luase împrumutul de la bancă, nu reușise să achite suma, deși nu era una exorbitantă. Apoi, această persoană a realizat păcatul pe care l-a săvârșit, a realizat că s-a supus poftei și a acționat conform ei și pocăit înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a iertat, dar încă mai existau consecințe ale faptelor sale și datoria încă exista și continua să apese tare peste el. A început să strige înaintea Domnului pentru eliberare de această datorie și a plâns cu amar implorând ajutorul Domnului, iar Domnul s-a îndurat de El și i-a trimis toată suma necesară ca să acopere datoria. Dar vedeți, înainte ca Domnul să-l elibereze de datorie, a fost nevoie să se pocăiască sincer înaintea Lui. Cu toate acestea, a continuat să plătească sume destul de mari pentru întreținerea mașinii și în anii care au urmat în timp ce mașina se învechise deja. Consecințele încă mai existau.

Până în clipa în care Dumnezeu s-a îndurat din nou de el și l-a ajutat să vândă mașina, această persoană a suportat consecințele neascultării sale din urmă cu mulți ani. Domnul l-a eliberat complet și de consecințele faptelor sale și acum e un om liber și cu lecția învățată. A învățat toate acestea pe propria lui piele când putea să asculte de Dumnezeu de la început. Dar nu a vrut.

Dacă tu nu te afli într-o asemenea situație, poți alege să iei aminte și să nu treci prin așa ceva. Dacă te afli într-o situație în care ești dator, te sfătuiesc să te pocăiești înaintea lui Dumnezeu de acest păcat și de orice alt păcat din viața ta, să îți pui încrederea în ceea ce Isus a făcut pe cruce suportând pedeapsa morții în locul tău și să alegi să-L urmezi pe Isus cu adevărat, cu sinceritate și dragoste reală față de El supunându-te întru totul poruncilor Sale. Și El este capabil să te scape și de consecințele neascultării tale. Dar să faci asta nu cu scopul principal e de a scăpa de datorie, ci dintr-o inimă convinsă că trăirea ta de până acum a fost una păcătoasă și dintr-o dorință reală de a-L urma pe Isus. Nu uita că El cunoaște inimile și nu poate fi păcălit. Amin!

Autor: Român pentru Israel