Una este să vezi cerul înnorat, vântul suflând cu putere, curenți de aer reci și calzi alternând și să te pregătești de furtună.
Alta este să vezi cerul senin, fără nicio pală de vânt și să spui: dar dacă vine furtuna?
Frica vede pericolul și se pregătește, dar îngrijorarea își imaginează pericolul și îți fură pacea, seninătatea, tihna, zâmbetul îl înlocuiește cu grimasa, îți plumbuiește picioarele și te face suspicios la bucuria altuia.
Tensiune ridicată, respirație greoaie, puls mare, agitație continuă, insomnie, dureri de cap...cam așa arată îngrijorarea. Cuvântul preferat este: dacă...
Dacă mă îmbolnăvesc?
Dacă mă dă afară?
Dacă nu mai iau salariul?
Dacă mă părăsește?
Dacă nu ajung la vreme?
Dacă plouă în concediu?
Dacă se strică mașina?
Avem medicamente mai mult ca niciodată, locuri de muncă sunt peste tot, mașinile sunt mai puternice, avioanele aterizează aproape oriunde, poți schia în luna iulie și face plajă în decembrie, dar cu toate acestea inima este chircită de acest: dar dacă o să...?
Fără știre, îngrijorarea a arestat pe mulți și i-a trimis în închisoarea ei. Dacă vrei să faci testul libertății inimii, iată la ce trebuie să răspunzi:
- Îți închipui mereu că se va întâmpla ceva rău?
- Nu mai zâmbești?
- Ai devenit critic, negativist?
- Ești suspicios?
- Veștile bune sunt minimalizate, iar cele rele exacerbate?
- Îți este greu să interacționezi cu semenii?
- Întotdeauna vezi mai întâi răul din orice lucru?
Dacă majoritatea răspunsurilor sunt ,,da’’, atunci ești sub arestul îngrijorării.
Costă prea scump ce avem și când ne dăm seama este prea târziu. Achiziționăm lucruri și pierdem relații, alegem banii în locul împlinirii, căutăm extraordinarul și pierdem obișnuitul plin de tihnă, vrem rezultate rapide fără investiții majore, schimbăm mereu haine, mașină, telefoane fără să ne schimbăm pe noi, vrem să fim în pas cu lumea și am pierdut cadența cerului.
Iată prescripțiile medicale:
"Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri." Filipeni 4:6
Dă zgomotul la minim și pornește dialogul cu Tatăl ceresc. Vorbește cu El despre orice.
Spune-i: te rog, ajută-mă!
Spune-i: îți cer acest lucru.
Spune-i: îți mulțumesc că l-am primit.
Când te vei obișnui să vorbești cu El, vei vedea clar ce alegeri ai de făcut, ce trebuie și ce nu trebuie în viața ta.
"Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus." Filipeni 4:7
Privește viața prin ochii atotputernici ai lui Dumnezeu și vei simți de îndată un gând în inimă care îți va șopti: El poate totul în noi toți.
Florin Ianovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.