Un tribunal din Canada a condamnat un activist creștin la plata unor despăgubiri în valoare de 55.000 dolari pentru că a numit „bărbat” un transgender care este biologic bărbat, dar se identifică drept femeie.
În timpul alegerilor din provincia Columbia Britanică desfășurate în primăvara lui 2017, Bill Whatcott a împărțit mai multe sute de flyere în care informa alegătorii că Morgane Oger, candidat pentru parlament din partea NDP (New Democratic Party – Noul Partid Democrat, progresist de orientare social democrată), care pretinde că este femeie și se îmbracă în haine de femeie, este, în realitate, bărbat, numele său fiind Ronan Oger. De fapt, până în urmă cu 5 ani Ronan Oger locuia cu soția și cei 2 copii.
Pentru „crima” de a spune un adevăr banal, acela că Ronan Oger sau, mă rog, Morgane Oger, este biologic bărbat, Bill Whatcott a fost arestat, încarcerat și, în cele din urmă, amendat pentru încălcarea Codului Drepturilor Omului prin comiterea delictului de incitare la ură.
Este adevărat că, pe lângă „dezvăluirea” identității biologice a candidatului NDP, flyerele distribuite de Whatcott, activist creștin, conțineau și viziunea sa cu privire la homosexualitate și transgenderism. Deși unora li s-au părut ofensatoare, opiniile exprimate în flyer cu privire la stilurile de viață gay sau transgen sunt pertinente și perfect argumentate cu citate din Biblie sau referiri la riscuri medicale, cum ar fi transmiterea HIV, a bolilor venerice sau hepatitei. Tot adevărat este și faptul că zilnic unii oameni spun și scriu lucruri ofensatoare pentru alții, în public, cu diferite grade de audiență, iar acestea sunt cu atât mai frecvente când este vorba de bătălia politică. În orice țară guvernată de principiile democrației aceasta se numește libertate de expresie și este un pilon de bază al drepturilor omului.
Se pare că nu aceasta a fost și opinia Tribunalului pentru Drepturile Omului din Columbia Britanică. Cu o argumentare de 104 pagini tribunalul 1) apreciază comportamentul lui Whatcott ca disciminatoriu, contrar Codului Drepturilor Omului și îi cere acestuia să înceteze și să se abțină de la astfel de acțiuni pe viitor; 2) îl obligă să-i plătească „DOMNIȘOAREI” Oger suma de 35.000 dolari daune morale pentru lezarea demnității, sentimentelor și respectului de sine; 3) îl obligă să-i plătească 20.000 dolari „DOMNIȘOAREI” Oger daune pentru comportament inadecvat.
John Carpay, președintele Centrului de Justiție pentru Libertăți Constituționale, instituția care i-a asigurat apărarea lui Whatcott în instanță, a declarat că „decizia tribunalului subminează principiile fundamentale ale unei socități libere și pune în pericol sănătatea democrației în Canada”. Așa cum spune Carpay „Curtea Supremă din Canada susține că libertatea de expresie este seva democrației”, însă se pare că aceasta nu se aplică și atunci când este vorba de activismul LGBTQ.
Libertatea se oprește aici, iar dovezile despre instaurarea unei reale dictaturi a ideologiei și activismului LGBTQ sunt din ce în ce mai numeroase, în special în state considerate repere ale democrației în lume, cum ar fi SUA, Canada sau Marea Britanie. Pe lângă cazul Whatcott, există numeroase situații similare în care persoane care au criticat comportamentul transgen sau doar au afirmat un adevăr banal, și anume acela că persoana care se pretindea bărbat sau femeie, în realitate aparținea sexului opus sau, pur și simplu s-au adresat transgenderului cu pronumele adecvat sexului biologic și nu celui închipuit, au fost nevoite să plătească daune „victimelor” sau și-au pierdut locul de muncă. La acestea putem adăuga arestarea femeilor în fața copiilor pentru ofensa de a critica pe contul de socializare comportamentul transgenderilor bărbați care se identifică drept femei, anchetarea unui docher de către poliție pentru retransmiterea unei poezii satirice la adresa transgenderilor pe rețeaua de socializare, arestarea și amendarea unor muncitori pentru că au râs de un bărbat îmbrăcat în haine de femeie și multe astfel de cazuri de neimaginat într-o democrație normală.
Problema este că societatea în țările menționate și în multe alte așa-numite democrații avansate tinde să evolueze către o dictatură. În numele drepturilor omului, al evoluției și progresului, principii care au stat la baza ideologiei multor dictaturi, aceste societății și-au modificat legislația, în așa fel încât, în prezent asistăm la instaurarea dictaturii LGBTQ. Tribunalul nu ar fi putut să-l condamne pe Whatcott dacă nu ar fi existat prevederile din așa-numitul „Cod al Drepturilor Omului”. Aceleași prevederi care interzic, sub sancțiunea legii, părinților și profesorilor să contrazică și îndrume, de exemplu, un băiețel de 6 ani care se crede fetiță, și mai mult, aceștia trebuie să îl susțină să își afirme noua identitate de gen. Tot aceleași legi permit unei fetițe de 13 ani să urmeze tratamente cu hormoni pentru transformarea în băiat în pofida opoziției părinților.
Lucrurile arată că sintagma „dictatură LGBTQ” nu este deloc exagerată. Toți cei care se opun sau critică în vreun fel ideologia LGBTQ sunt reduși la tăcere. Unii sunt condamnați, ca în cazul lui Whatcott, altora li se blochează conturile de pe rețelele de socializare, mari sportive sunt hărțuite pentru că se pronunță împotriva participării transgenderilor bărbați la competițiile feminine. Anagajații și angajatorii trebuie să fie extrem de atenți să nu facă vreo afirmație sau întreprinde vreo acțiune care poate fi catalogată drept discriminare și poate aduce după sine pierderea locului de muncă, repectiv plata unor daune materiale.
Ideologia LGBTQ și-a întins tentaculele în toate sferele sociale, la toate nivelele. Educația, sănătatea, cultura, politica, religia, mediul de afaceri, juridicul, apărarea și mai nou, sportul, sunt nevoite să își redefinească principiile, valorile și modul de funcționare pentru pentru a fi compatibile cu ideologia LGBTQ și chiar de a o promova. De ce vorbim despre o dictatură? Deoarece în prezent cei care se identifică cu una din categoriile LGBTQ, o minoritate, au mai multe drepturi decât restul.
Ideologia LGBTQ este susținută și promovată de elite cu influență care depășește cu mult granițele naționale. Un exemplu elocvent în acest sens este industria cinematografică și de muzică din SUA, ale cărei producții influențează miliarde de oameni din toată lumea. Dacă analizăm filmele premiate de Academia Americană de Film din ultimii 30 ani vom vedea că printre laureate se numără multe producții care promovează ideologia LGBTQ. Recent, au fost create noi super eroi care sunt lesbiene sau gay. Povești transpuse în desene animate sunt rescrise prin introducerea unor personaje LGBT. În seriale tradiționale, devenite deja franchize, cu milioane de fani în toată lumea, și-au făcut locul și personaje din categoria LGBT. Este și cazul ultimului Star Trek, unde este inserată și o poveste de dragoste plină de „floricele” între 2 bărbați, membri ai echipajului navei, care mai mult încurcă acțiunea filmului, ca să nu mai vorbim despre senzația pe care o produce multor fani, însă „corectitudinea politică” trebuie să fie prezentă și în spațiul cosmic, indiferent de galaxie. Mă întreb cum ar arăta o poveste „romantică” între 2 klingonieni de sex masculin sau 2 klingoniene.
Evident, pe lângă producție, showbiz-ul este dominat de cei care fac parte din categoriile sau susțin ideologia LGBTQ. Starurile de la Hollyood și stilul lor de viață au un impact major în lume. Și care ar fi, de exemplu, mesajul pe care l-au transmis Brad Pitt și Angelina Jolie milioanelor de fani din întreaga lume când au decis să își susțină fiica în vârstă de doar 11 ani să se transforme în băiat? Sau declarația recentă a lui Charlize Theron, laureată cu Oscar în 2007, care are, în realitate, doi băieți, însă afirmă că are 2 fete și îi tratează pe cei doi ca atare. Decizia luată de starul american se bazează pe afirmația făcută de băieți la vârsta de 3 ani, când acesștia i-au spus că sunt fetițe. Ce ar fi făcut actrița dacă băieții i-ar fi spus că sunt inorogi sau dragoni?
Pe lângă showbiz, principalele mass media și rețelele de sunt promotoare active ale ideologiei LGBTQ, iar cei care se opun au parte de un tratament pe măsură fiind puși cu spatele la zid.
În educație ideologia LGBTQ este prezentă de la cele mai fragede vârste. Copiilor începând cu vârsta de 4-5 ani li se predau ore de educație sexuală sau alte „materii” în care li se explică toate tipurile de sex sau identitate de gen, insistându-se asupra faptului că totul este normal. La fel cum normal și chiar benefic pentru copii este și cadrul familiilor în care părinții au același sex. Să nu mai vorbim de implicarea școlilor în sărbătorirea mișcării LGBTQ prin arborarea steagului în culorile curcubeului sau participarea la pardele „pride”, în semn de solidaritatea pentru elevii LGBTQ.
În religie, o parte din bisericile protestante pentru a nu își pierde influența s-au adaptat la ideologia LGBTQ, chiar dacă asta înseamnă încălcarea și nesocotirea celor scrise în Biblie. Astfel, aceste biserici nu numai că oficiază și binecuvântează căsătorii între persoane de același sex, dar au acceptat în rândul preoților homosexuali sau lesbiene.
Nu în ultimul rând ideologia LGBTQ are susținători puternici în mediul de afaceri. Donațiile substanțiale ale marilor corporații pentru activismul LGBTQ, dar și codurile de conduită impuse angajaților sunt dovezi în acest sens. Nu exagerăm dacă pe lângă dictatură vorbim și de o nouă ordine mondială LGBTQ. În cadrul Forumului Economic Mondial de la Davos din acest an, cea mai importantă reuniune anuală a liderilor din mediul economic și cel de afaceri, a fost lansat Parteneriatului pentru Egalitatea LGBTI (I=Intersexual). Inițiativa globală, lansată de 7 din cele mai mari multinaționale din lume, își propune să reunească până în 2020 peste 100 de multinaționale care să acționeze în conlucrare cu organizațiile din cadrul ONU și altor organisme și organizații internaționale pentru a pune presiune pe autoritățile naționale și companii în vederea amendării legislației și normelor de muncă pentru asigurarea unui mediu favorabil incluziunii angajaților LGBTI. Evident, reprezentanții managementului multinaționalelor care au lansat inițiativa sunt membri sau susținători ai comunității LGBTQ.
În acest context, nu trebuie să ne mire că vor fi tot mai dese cazurile de pedepsire a celor care își manifestă public dezacordul sau luptă împotriva ideologiei LGBTQ. Recent, în România ne-am confruntat cu o situație de acest gen, când tânăra cu o voce divină și o melodie emoționantă, care ar fi trebuit să ne reprezinte la Eurovision, a fost pedepsită de 2 membri ai juriului, membri ai comunității LGBTQ, fiindu-i interzisă participarea printr-un vot lipsit de orice fundament artistic, totul din cauza susținerii pe care Laura Bretan la nici cei 17 ani a avut curajul să o arate public pentru valorile familiei tradiționale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.