După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

luni, 1 aprilie 2019

Viorel Iuga 🔴 Apel către părinţi şi nu numai...‼️


Având în vedere ce se întâmplă în lume şi cunoscând parţial ce se pregăteşte, vă chem la rugăciune.

Deşi am mai făcut-o, vă chem cu cea mai mare seriozitate să ne rugăm insistent, consecvent şi multiplu pentru protecţia copiilor noştri. Sunt vremuri de bătălie spirituală fără precedent. Nimeni, niciun tânăr, bunic sau părinte nu îşi poate permite indiferenţa. Nimeni, niciun slujitor duhovnicesc sau creştin de rând nu are dreptul să creadă că nu va fi afectat.

Apoi, vă îndemn pe toţi la acţiune. Indiferent cât de aglomeraţi sunteţi, cu înţelepciune duhovnicească, pregătiţi-vă copiii şi nepoţii pentru ceea ce vor auzi. Dacă nu li s-a spus încă, li se va spune foarte curând că nu este sigur dacă sunt băieţi sau fete.

Nu va dura mult şi vor fi îndemnaţi să „experimenteze diversitatea” pentru a constata ce le place mai mult şi cum se simt mai bine. Deşi vă este greu să acceptaţi această posibilitate, ei vor fi îndemnaţi să se sărute cu fete şi băieţi să vadă cu cine le place mai mult. Prin persoane „calificate” vor fi consiliaţi, îndemnaţi şi ajutaţi să îşi înceapă viaţa sexuală când doresc. Apelând la drepturile şi la fericirea lor, li se va spune că este bine să încerce şi relaţii cu persoane de acelaşi sex ca să poată face diferenţa şi să constate ce le place mai mult.

În mod perfid şi constant se va încerca îndoctrinarea lor cât se poate de mult şi pe cât mai multe căi împotriva familiei. Dacă totuşi unii vor dori să îşi întemeieze o familie, vor fi învăţaţi sistematic, subtil, pervers şi diabolic că familia poate fi formată şi între două persoane de acelaşi sex. Subtil sau în mod oficial, anunţându-vă sau nu, anumite persoane vor face tot ce pot, să ne transforme copiii în victime. În contextul acesta, nu avem voie să rămânem indiferenţi.

Este datoria noastră să îi pregătim cu înţelepcine şi la timp pentru ceea ce vor vedea şi vor auzi. Indiferent că ne place sau nu, copiii vor vedea tot mai frecvent în media, pe stradă şi chiar în şcoli persoane care au ales să îşi bată joc în mod public de sexualitatea primită prin concepţie. Aceasta ne obligă ca în timp ce ne rugăm pentru copiii noştri să îi învăţăm că suntem băieţi şi fete prin decizie divină.

Este datoria noastră să le spunem în mod repetat, frumos şi argumentat că băieţii şi fetele au identitate şi sunt deosebiţi înainte de naştere. Să nu ne fie greu să le spunem în mod constant, atractiv, înţelept că este o binecuvântare să fi băiat şi fată. Să le spunem cu înţelepciune că băieţii nu se pot transforma în fete şi nici fetele în băieţi. Să ne rugăm şi să le explicăm că familia este formată doar între un bărbat şi o femeie. Să nu ne fie nici ruşine, nici teamă şi nici greu să le întipărim bine în minte că părinţi sunt tată şi mamă, iar bunicii, unchii şi mătuşile sunt bărbat şi femeie nu altceva.

Chiar dacă uneori ni se pare mai greu sau mai puţin confortabil să le spune copiilor cât de devreme este necesar că relaţia sexuală este darul lui Dumnezeu pentru familie, doar pentru familie. În momentul în care copii vor fi expuşi unor anormalităţi, să nu ne fie greu să le spunem că singura normalitate este cea decisă de Creatorul nostru, de Dumnezeu. Să îi învăţăm să le fie milă de persoanele care aleg alt stil de viaţă, să se roage pentru trezirea lor, dar în niciun caz să nu accepte păcatul ca normalitate.

În timp ce ne ocupăm de copii în casă, să nu uităm să ne facem datoria de părinte şi în ce priveşte educaţia din şcoala. Să ne uităm din timp şi cu atenţie peste conţinutul manualelor ce vor fi predate. Să căutăm cu atenţie lecţiile cu posibil potenţial otrăvitor. Să ne interesăm ce se întâmplă la orele de dirigenţie şi la activităţile culturale şcolare sau extraşcolare. Aici se pot ascunde multe idei şi evenimente otrăvitoare.

Să nu ne fie teamă sau ruşine să le cerem profesorilor să nu ne expună copiii la învăţături diabolice. Să nu ne lăsăm copiii la activităţi unde nu ne este garantată o învăţătură şi un comportament normal.

Când constatăm că s-au încălcat drepturile copiilor şi ale părinţilor să reacţionăm imediat, prompt, uniţi şi vocali. Lupta spirituală, nu exclude lupta pe plan relaţional şi legal. Câtă vreme avem dreptul să ne exprimăm, să o facem cu pregătire şi determinare. Când nu vom mai avea voie să ne exprimăm, o vom face mai tare şi mai înţelept în ilegalitate.

Până atunci, mă rog lui Dumnezeu să auzim încă o dată chemarea şi încurajarea Scripturilor: „Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşat şi luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fetele voastre, pentru nevestele voastre şi pentru casele voastre!” Neemia 4.14

Viorel Iuga

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.