Europa are nevoie de o renaștere morală și spirituală imediată. Mai mult ca orice. Mai mult ca tot aurul și argintul din lume. Mai mult ca locuri de muncă bine plătite, autostrăzi largi, pensii mari, concedii lungi, săptămâni de muncă mai scurte, asigurări medicale și îngrijire medicală fără plată și orice alte lucruri asemănătoare care ne sunt promise și cu care ne ademenesc partidele politice și sutele de candidați la europarlamentare validați de BEC.
La ce i-ar folosi Europei să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul? Asta ar trebui să fie o preocupare fundamentală a noastră, a tuturor, în preajma alegerilor europarlamentare, o oportunitate care apare doar odată la 5 ani. Căci fără o renaștere morală și spirituală imediată, viitorul continentului nostru și al Familiei Europene e incert, iar declinul valoric al continentului nostru ar putea fi ireversibil.
Cum, practic, se produce această reînnoire morală și spirituală? Și dacă nu acum, atunci când? Și dacă nu prin noi, atunci prin cine? Și dacă nu din interiorul fiecăruia dintre noi, atunci din interiorul cui?
Reînnoirea morală a cetății este obligația fiecărui om de bună credință. Suntem chemați să „urmărim binele cetății”! Fiecare în dreptul lui, prin puterea pe care o are. Acest slogan este o chemare la acțiune, o chemare să abandonăm nepăsarea, neimplicarea, indiferența. Cum altfel am putea urmări binele cetății dacă nu prin acțiuni concrete desemnate să asigure cetății și cetățenilor ei un cadru moral și valoric care înviorează, nu înăbușe sufletul?
Cum altfel am putea asigura un viitor copiilor noștri și generațiilor care vor veni după noi dacă nu le asigurăm, astăzi, un cadru valoric și moral care duce la viață, nu la moarte? Când și cine să facă lucrul acesta pentru copiii noștri, dacă nu noi, acum? Dacă noi nu o facem, acum, nu ne putem aștepta ca ei să îndrepte lucrurile odată deveniți adulți.
Responsabilitatea pentru criza valorilor și confuzia morală a zilelor noastre aparține, în mare măsură, generațiilor noastre de adulți. Am tăcut când trebuia sa vorbim și am acceptat nonvalori în loc să le respingem. Ne-am exercitat drepturile civile, în special dreptul la funcții publice și dreptul la vot în mod nestrategic ori fără să-l folosim în mod constructiv pentru a fortifica fundamentale morale și edificiul valoric al societății civile.
Nu e prea târziu, însă, și încă e speranță. Campania mea la europarlamentare e o campanie optimistă, care privește spre viitor și care crede că există speranță pentru Europa.
Să privim, deci, cu încredere spre viitor, știind că obligația de a urmări binele cetății e secondata și de o garanție: fericirea noastră atârnă de fericirea cetății, de mediul valoric și moral pe care îl imprimăm societății civile. Adică, creând un cadru moral și valoric pentru Europa, asigurăm fericirea copiilor noștri si a celor care vor veni după ei.
Peter Costea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.