Plimbându-mă ieri prin Viena, prietenii mei de aici îmi explicau că acum
ceva vreme s-au schimbat imaginilie care arată cine are prioritate pe locurile
speciale. Anume, feministele au fost deranjate că apare peste tot doar femeia
cu copilul în brațe și au cerut să apară bărbatul cu copilul în brațe.
“Autoritățile” au schimbat repede și au făcut după mintea lor.
Oare nu femeia este simbolul creșterii și afecțiunii profunde de care un
copil are nevoie? Oare nu sânul mamei este și va rămâne “cuibul” în care orice
copil își dorește să se ghemuiască și să se încarce cu afecțiune? De ce să te
supere acest lucru, de ce să te simți jignită ca femeie că numai tu apari în
poze cu copilul și nu apare și bărbatul. Parcă am fi într-o societate condusă
de copii de grădiniță fără minte. Nu aveți și voi impresia asta?
Dar problema este că regulile sunt făcute de oameni care fug de
realitate, fug de responsabilități, fug de moralitate și fug de Dumnezeu. De
obicei feministele sunt femei care nu au ținut un copil în brațe, care au
schimbat bărbați după bărbați, care își doresc nesupunere față de orice formă
de autoritate, față de orice regulă de bun simț și de fapt vor anarhie morală.
Tot ele cer și avorturi în masă, că doar sunt “stăpâne” pe corpurile lor.
Într-o lume în care familiile se formează după 30 de ani, iar copiii
sunt doriți după alți zece ani de distacție nu mă miră că apar “malformații” de
genul în gândire. Îmi spunea cineva din sistemul medical că după vârsta de 35
de ani șansele ca o femeie să mai poată face primul copil scad în fiecare an cu
30%, iar după aceea copilul poate ieși cu malformații, iar riscurile sunt
enorme. Cu cât se împinge facerea primului copil spre 30 și ceva de ani cu atât
va fi mai greu și mai complicat.
Dragilor, Dumnezeu a lăsat o vreme pentru toate. Noi vrem întâi
distracție și apoi responsabilități, iar în ultima vreme văd că se vrea doar
distracție. Dumnezeu să trezească tineretul din întreaga lume, să întemeieze la
vreme familii binecuvântate, iar copiii să fie făcuți din tinerețe!
Încă mai putem salva ceva. Doamne ajută!
Tony Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.