Rămâne un mister greu de elucidat faptul că unii oameni continuă să-i susțină şi să-i promoveze în funcții publice tot pe cei versați în ale şmecheriilor de tot felul, experți în minciună şi manipulare, maeştri ai artificiilor financiare, magicieni care scot din joben iluzia funcțiilor pentru complicii lor naivi. Este una din cele mai triste realități, mai ales că este vorba de susținerea unor oameni care, într-o societate normală, ar trebui mai degrabă să plătească pentru ce au făcut, nu să fie recompensați.
Constatăm astfel...
...neputința umane de a se ridica deasupra a ceea ce se întâmplă şi de a avea aşteptări mai înalte de la cei care îi reprezintă. Instinctul empatic al celor ce nu reuşesc să îşi impună lor înşişi standarde corecte dictează alegeri pe măsură.
...neputința de a condamna şmecheriile şi ilegalitățile datorită manipulărilor şi "cumpărării" în mod penibil cu câte un compliment sau o favoare ieftină.
...frica de a nu pierde avantajele mărunte sau confortul precar de acum, ca reacție a instinctului de supraviețuire.
...resemnarea sumbră că nu se mai poate face nimic şi abandonarea oricărei tentative de confruntare. Aici completăm tabloul şi cu mentalitatea că "oricum nu poate fi mai rău de atât", sau cu "amnezia" exprimată de mentalitatea că înainte nu era chiar aşa rău.
Şi uite aşa, cei care îşi caută împlinirea intereselor lor meschine reuşesc în mod constant să anestezieze orice tentativă de revenire la normal. Mai trist e că dependența de anestezic devine noua realitate a societății în care trăim.
Oare este chiar aşa de greu să ne ridicăm deasupra manipulării, să refuzăm doza înrobitoare de anestezic şi să impunem măcar nişte standarde minime celor ce ocupă poziții de conducere? Este oare plaja de selecție atât de limitată încât să ne lamentăm că nu avem oameni de calitate? Am ratat oare, prin indiferența şi ignoranța noastră, creşterea unei generații de calitate pentru prezent şi pentru viitor?
Nu, domnilor! Nu sunt toți hoți şi manipulatori! Nu sunt toți şmecheri şi lacomi! Nu sunt toți ahtiați după funcții peste măsura capacitații şi a pregătirii lor! Nu sunt toți imorali şi şantajabili! Nu sunt toți fricoşi sau demoralizați, sau incapabili să-şi asume un standard mai înalt.
Dacă e să considerăm că adevăratul faliment nu este atunci când am căzut, ci atunci când încetăm să mai sperăm şi să mai acționăm, se poate spune că încă nu suntem în faliment, dar nici mult nu mai avem până acolo.
Este vremea trezirii...ca națiune, ca biserici, ca familii sau chiar ca simpli indivizi...iar standardul absolut îl descoperim odată cu recunoaşterea autorității ultime a lui Dumnezeu în fiecare din domeniile menționate anterior!
#estevremeatrezirii
Florin Iosub
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.