Interesant este că după ce citești
cele trei Epistole ale Apostolului Iubirii constați un lucru. Acest sfânt
vorbește aproape în egală măsură despre iubire și despre păcat. Citindu-l simți
un puternic îndemn de a iubi cu toată ființa ta și de a fi curat cu fiecare
atom al tău. Cu aceeași hotărâre cu care spune: “Cine urăște pe fratele său
este în intuneric...pentru că întunericul i-a orbit ochii”, spune și: “...oricine păcătuiește, nu L-a văzut nici nu L-a cunoscut (pe Dumnezeu)... oricine păcătuiește este de la diavolul.”
Nu îți poți iubi aproapele sincer, dar tu să trăiești în păcate grele. Cu măsura cu care te distrugi pe tine prin păcat îi distrugi și pe cei de lângă tine. Îi aud pe unii: “Tipul e curvar mare sau e cam hoț, dar te distrezi cu el, e de treabă!” E de treabă până îți fură ție nevasta sau cine știe ce alt ceva de valoare. Ca să iubești cu adevărat, tu trebuie să fii un om curat, fără păcat. Am avut un prieten care era “de treabă”, dar tare mânios și bătăuș. L-am tolerat până când într-o zi a sărit la mine la bătaie. Cine îi vorbește pe alții de rău și e violent își va arăta colții și față de tine.
Așadar, a proclama iubirea apropelui nu exclude promovarea sfințeniei. Dar se mai trezesc unii care confundă lucrurile și consideră că atunci când spui păcatului pe nume de fapt ți-ai pierdut iubirea. Dragilor, iubirea mă obligă să spun păcatului pe nume, pentru că păcatul este moarte, iar moartea este clar un pericol pentru cei pe care-i iubesc.
Închei cu un mare adevăr rostit de acest sfânt, adevăr probat în mii de ani: “Cine iubește pe Dumnezeu iubește și pe fratele său” (1 Ioan 4:21)!
Tony Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.