Pe 17 octombrie 2018, Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului din Strasbourg a audiat cazul Strand Lobben vs Norvegia. Acesta este unul dintre numeroasele cazuri în care autoritățile norvegiene au luat copiii de lângă părinții lor fără o justificare corespunzătoare.
De exemplu, un copil în vârstă de trei săptămâni a fost luat de lângă mama lui în 2008 pe baza unor îndoieli privind „abilitățile sale părintești”. Copilul a fost dus în plasament, iar mamei i s-au permis doar 12 ore de contact pe an cu fiul ei. În cele din urmă, toate drepturile de vizitare au fost interzise, drepturile părintești ale mamei eliminate, iar copilul a intrat în programul de adopție.
Drepturile părintești în conformitate cu Dreptul Internațional
„Îndepărtarea copiilor din familiile lor ar trebuie să fie întotdeauna o ultimă soluție. Acesta este unul dintre numeroasele cazuri în care autoritățile norvegiene au eșuat în prioritizarea reunificării familiilor. Fiecare părinte are dreptul fundamental de a-și crește copilul în conformitate cu propriile convingeri, așa cum este protejat de dreptul internațional. O astfel de separare poate avea efecte dăunătoare de lungă durată asupra copiilor și familiilor. Punerea unui copil în programul de adopție împotriva voinței mamei, ca în cazul de față, reprezintă o măsură ireversibilă și extremă, care a fost declanșată fără dovada abuzului sau violenței părintești”, a declarat Jennifer Lea, consilier legal la ADF International cu sediul în Strasbourg.
Anterior, Secțiunea a Cincea nu a constatat nicio încălcare a Articolului 8 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, care protejează dreptul la viața familială. Acum, Marea Cameră a admis revizuirea deciziei. ADF International a primit permisiunea Curții de a interveni în acest caz.
Istoricul negativ al Norvegiei
Un raport recent al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) cu privire la practicile agenției norvegiene de protecție a copilului, Barnevernet, a relevat o serie de descoperiri îngrijorătoare. De exemplu, a arătat o frecvență ridicată a intervențiilor „de urgență” din partea agenției. Motivația din spatele acestor intervenții a reprezentat o preocupare deosebită, precum și perioadele de vizitare extrem de scurte care urmau de obicei.
„Scopul principal al agențiilor de protecție a copilului este de a ajuta familiile. Chiar și atunci când îndepărtarea copilului este cu adevărat necesară, reunificarea familiei ar trebui să reprezinte un obiectiv central. Anchetarea Norvegiei a arătat că fără protecții eficiente, agențiile de protecție a copilului pot provoca daune pe termen lung familiilor și submina dreptul anterior ca părinții să acorde o creștere copiilor în conformitate cu legea internațională. Este foarte încurajator să vedem Consiliul Europei subliniind importanța menținerii familiilor împreună”, a declarat Laurence Wilkinson, consilier legal la ADF International și expert în dreptul internațional.
„Cazul Strand Lobben vs Norvegia ne amintește de cazul Bodnariu, care în final a rezultat într-un protest internațional și la părăsirea țării de către familie. Sperăm că Marea Cameră va confirma dreptul la viață familială așa cum este descris în Articolul 8 al Convenției Europene. Este timpul ca Norvegia să acționeze în baza recomandărilor Consiliului Europei și să respecte dreptul părinților de a-și crește copiii, cu excepția situațiilor în care există dovezi ale unei încălcări grave a îndatoririlor părinților”, a declarat Jennifer Lea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.