Libertarianului, ca mai tuturor modernilor, îi place să gândească în contexte abstracte. Cum obiectivul său politic principal îl reprezintă sporirea libertății într-o societate, orice măsură care contribuie la acest ideal este încurajată. Fără istorie, fără tradiție, fără consecințe previzibile luate în calcul. Pur și simplu, trebuie să încurajăm libertatea. Orice fel de libertate…
Să luăm, de pildă, libertatea de a te căsători cu o persoană de același sex. În principiu, (libertarianul gândește întotdeauna în principiu, adică teoretic, iar când vine vorba de plăcerile și dorințele noastre suntem cu toții libertarieni) nu există niciun motiv pentru care societatea ar putea sau ar trebui să se opună uniunii liber consimțite dintre doi adulți.
E o teză simplă, ușor de înțeles, fără presupoziții ascunse (în aparență) și, drept urmare, foarte convingătoare. Pare ceva la care am putea subscrie cu toții, chiar și în starea de natură, acolo unde nu avem angajamente tradiționale prestabilite, sau în acele experimente mentale atât de des întâlnite în filosofia contemporană și atât de fără legătură cu lumea.
În realitate, însă, problemele acestei afirmații atât de simple și evidente încep cu mult mai repede decât lasă să se întrevadă atașamentele noastre ascunse. Conceptul de „adult”, de exemplu, nu este ceva atât de la sine înțeles decât în interioriul unei tradiții, adică într-un aranjament care nu poate fi redus la schemele de argumentare modernă. Așa că, din capul locului, din simpla afirmare a dreptului fundamental de „a te căsători cu o persoană de același sex” rezultă o problemă imposibil de rezolvat prin soluții libertariene (moderne). Obiecția nu este nicidecum o chițibușerie logică pentru că implică anumite consecințe practice, serioase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.