Promovată prin filme, teatre, evenimente culturale și narațiuni mediatice, imaginea „familiei“ LGBTQ fericite și armonioase care asigură copilului un mediu iubitor și sănătos de creștere are rolul de a reduce opoziția față de adopția copiilor de către cupluri de același sex.
O astfel de tactică se rezumă la un exercițiu de PR, adică de manipulare a publicului, exercițiu care substituie cinic dezbaterea din spațiul public cu propagarea unei mitologii.
Desigur că această imagine idealizată este cel puțin la fel de falsă cu imaginea idealizată a unei familii heterosexuale (de altfel, asistăm la un proces invers proporțional: cu cât mai mitologizată devine „familia LGBTQ“, cu atât mai demonizată și demitizată este familia heterosexuală). Dezbaterea publică nu ar trebui să constea în exerciții de PR, ci într-o confruntare rațională, bazată pe fapte, ghidată de interesul superior al copilului și de gradul de funcționalitate al familiei. Cât de funcțional este un cuplu homosexual care crește copii? Cât de funcțională este o „familie LGBTQ“ ca mediu de creștere și socializare a copilului?
Întrebări simple, la care este din ce în ce mai greu de dat un răspuns documentat. Nu pentru că ar lipsi dovezile și cei capabili să facă cercetări, ci pentru că lumea academică este sub o presiune enormă când vine vorba despre astfel de subiecte. Cei care se încumetă să facă cercetări pe astfel de teme sunt hărțuiți și contestați, indiferent de valoarea științifică a cercetării. Este limpede că imperativele ideologice au prioritate în fața celor academice. Neutralitatea, obiectivitatea, raționalitatea sunt demonetizate și considerate chiar subversive și reacționare. În cele ce urmează, prezentăm o serie de studii și mărturii care arată disfuncționalitățile unei „familii LGBTQ“, ale căror consecințe sunt suferite cel mai acut de către copii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.