Ana-Maria Carp, Economistă, rezidentă în Germania
Legalizarea căsătoriei între persoane de același sex este doar începutul compromisurilor, iar în al doilea rând, acestea vor fi întotdeauna înlesnite de oportunism politic
Vara lui 2017. Germania este în febra campaniei electorale. Puternicul lobby pro-homosexual întrebă fiecare partid în parte dacă este dispus să intre într-o coaliție de guvernare cu creștin-democrații Angelei Merkel – partidul numărul 1 ca electorat – în condițiile în care aceștia se opun în mod tradițional căsătoriilor între persoane de același sex. Toate partidele reprezentative – SPD, FDP, Grünen declară politic-corect că o coaliție de guvernare cu CDU/CSU e posibilă numai în condițiile în care pe agenda de lucru a coaliției se află „căsătoria pentru toți” (germ. „Ehe für alle”). Contracandiatul Angelei Merkel, Martin Schulz (SPD) merge și mai departe și afirmă că acest punct are prioritate pe agenda sa de lucru în situația în care SPD ajunge la guvernare.
Grea dilemă pentru Angela Merkel. Să accepte căsătoriile homo înseamnă să se dezică de linia creștin-democrată pe care a mers până acum. Să nu le accepte e mult mai grav. În condițiile în care CDU/CSU are aproximativ 30% din voturi, e absolut necesară o alianță politică care să asigure cei peste 50% de care are nevoie Angela Merkel pentru a rămâne cancelar. Iar o alianță vine la pachet cu căsătoriile homosexuale.
Ce-i rămâne deci Angelei Merkel de făcut[1]?
Luni, 26 iunie 2017, într-un show de televiziune Angela Merkel răspunde la o întrebare din public cu privire la legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex că aceasta reprezintă o chestiune de conștiință („Gewissensfrage”) pentru fiecare parlamentar în parte și că partidul nu impune membrilor săi să voteze într-un anumit fel („Fraktionszwang”). Marți, pe 27 iunie partidul confirmă că fiecare parlamentar CDU/CSU votează cum dorește. Miercuri, 28 iunie comisia juridică a Bundestag-ului recomandă ”deschiderea” căsătoriilor pentru toți în baza unui proiect de lege deja existent. Vineri, 30 iunie se votează legea care recunoaște căsătoria între persoane de același sex cu drepturi depline de adopție. Adopția de copii este singura diferență între căsătorie și partenerialul civil legalizat în Germania din 2001.
Să recapitulăm: dintr-un calcul politic menit să-i asigure scaunul de cancelar, Angela Merkel „se deschide” căsătoriilor între persoane de același sex, iar legea este votată 5 zile mai târziu!
Vara lui 2018. Activiștii LGBT cer printr-un comunicat de presă[2] noi modificări legislative în șapte puncte, printre care: un plan național de acțiune pentru combaterea homofobiei și urii față de persoanele transgender; modificarea Constituției în sensul adăugării caracteristicilor care țin de orientarea sexuală și a identității de gen; adaptarea legislației privind familia (dreptul familiei) în sensul modernizării (de exemplu reglemetarea relațiilor de rudenie în cazul copiilor adoptați de parinți de același sex, relațiile privind ocrotirea părintească, moștenirea, etc.).
Cazul Germaniei ne învață două lucruri: mai întâi, legalizarea căsătoriei între persoane de același sex este doar începutul compromisurilor, iar în al doilea rând, acestea vor fi întotdeauna înlesnite de oportunism politic.
[1] https://www.lsvd.de/politik/oeffnung-der-ehe/ehe-fuer-alle-eine-chronik.html
[2] https://www.lsvd.de/newsletters/newsletter-2018/ein-jahr-eheoeffnung-demokratische-und-offene-gesellschaft-verteidigen.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.