Despre Barnevernet, sistemul norvegian de protecție a copiilor, și despre abuzurile lui s-au scris milioane de articole. Și în România s-a scris mult, mai ales în urmă cu câțiva ani, când a „explodat“ cazul familiei Bodnariu. În Finlanda funcționează un sistem abuziv similar.
Camelia Smicală este o româncă ce a căzut, din păcate, victima acestui sistem finlandez. Și, mai ales, au de suferit copiii ei, de care a fost despărțită în mod brutal, iar toate intervențiile sale la autorități au fost în zadar. „România liberă“ vă prezintă în continuare coșmarul prin care a trecut femeia în ultimii ani, relatat chiar de ea, într-un interviu acordat pe Aeroportul Otopeni.
RL: Pentru ce motiv v-au luat copiii? Ce acuzații vi se aduc?
Camelia Smicală: Prima dată când i-au luat, în 2015, a fost o hotărâre judecătorească dată fără proces, fără să fiu ascultată, fără să fiu măcar anunțată de acea hotărâre judecătorească, pe baza spuselor fostului meu soț că aș vrea să fug cu copiii în România, ceea ce nu era adevărat. Copiii au fost înapoiați în decembrie 2015. Acel judecător care a dat acea decizie și-a anulat în 2016 propria decizie, dar în 2016 au luat din nou copiii, ne-au acuzat că avem o relație afectivă prea strânsă și care ar fi dovada alienării parentale. A doua oară, copiii au fost luați din fața clasei, cu poliția, ca niște infractori periculoși.
Care sunt condițiile de detenție a copiilor și la ce presiuni sunt supuși?
Copiii au fost izolați complet. Deci au fost duși în două centre diferite, au fost izolați de familie, de școală. Școala copiilor a ripostat foarte vehement, au făcut plângeri peste plângeri. Ca urmare, copiii au fost puși în două școli diferite. La început, în primul an și jumătate, vedeam copiii numai o dată pe lună, sub supraveghere, o oră și jumătate, nu aveau voie să vorbească la telefon cu nimeni, ambasadorului României i s-a interzis să vadă copiii, i s-a explicat că nu este în interesul copiilor acest lucru. La început și episcopului Macarie i s-a interzis, din același motiv. I s-a permis doar o dată să vadă copiii. În momentul de față, în urma presiunilor pe care le-au făcut România și oamenii, cărora le mulțumim, copiii au voie să vină acasă o dată la trei săptămâni, câte trei ore, iar cu Mihai am voie să vorbesc la telefon zilnic. Copiii nu au avut voie la biserică timp de doi ani de zile. Copiii au fost în primul rând amenințați că, dacă se revoltă, vor fi duși la 800 km distanță și că nu mă vor mai vedea. Deci asta a fost amenințarea cea mai gravă pentru copii. La un moment dat, lui Mihai i se spunea că ar avea o boală psihică. În momentul în care am reacționat vehement s-au retras, dar și în ziua de astăzi, probabil, copiilor li se spune că, dacă fac un pas greșit, nu mă vor mai vedea. Maria, cel puțin, este foarte speriată.
Cum sunt pedepsiți copiii care protestează?
N-am văzut camerele – acum am văzut la Mihai când îmi pune pe WhatsApp, dar am văzut în casele de copii celule, ca la pușcărie, deci cu ciment pe jos, fără niciun fel de mobilă, cu o ușiță, deci mai rău ca la pușcărie, nu era nici pat. Am întrebat ce rost au acele camere, mi s-a răspuns: „În momentul în care copiii protestează sunt băgați acolo“.
Continuarea pe www.romanialibera.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.