Doamnei Viorica Dăncilă
Prim-ministru al Guvernului României
Scrisoare deschisă: Educație parentală sau manipulare ideologică?
Stimată doamnă Prim-ministru,
Platforma civică pentru drepturi şi libertăţi ÎMPREUNĂ este cea mai mare şi profundă formă de unitate a societăţii civile din România, compusă din 500 de ONG-uri şi peste 1000 de intelectuali, reuniţi pentru prima dată într-un număr atât de mare în istoria recentă a României. Platforma ÎMPREUNĂ are susţinerea a 10 ONG-uri internaţionale şi a realizat, până în prezent, demersuri internaţionale împreună cu peste 250 de ONG-uri din 8 ţări.
Am studiat cu atenţie documentul intitulat „Strategia Naţională de Educaţie Parentală 2018-2025”, pus în dezbatere publică de către Ministerul Educaţiei Naţionale ca o prioritate imediată pentru viitorul societăţii româneşti, în general, şi al şcolii româneşti, în special, document nesemnat şi neasumat de către nicio persoană, deci un document fără niciun autor.
De la primul paragraf până la ultimul, acest document programatic este o creaţie a propagandei progresiste care caută terenul potrivit pentru a face noi experimente sociale, pentru a educa o nouă generaţie în spiritul negării oricărei moşteniri culturale şi a negării radicale a creştinismului.
Vă supunem atenţiei cîteva extrase relevante pentru toxicitatea ideologică manifestă a documentului:
- „Deseori noile ideologii promovate în special în domeniul protecției copilului întâlnesc mentalități conservatoare, un sistem de valori ale familiei ce trebuie regândit în contextul unor informații noi cu privire la nevoile de dezvoltare ale copiilor.” (pag 3)
- „De aceea familia în societatea actuală are nevoie din ce în ce mai mult de SPRIJIN EXTERN pentru a se adapta acestor cerințe…în condițiile în care părinții rămân atașați valorilor care s-au transmis tradițional, pe care le consideră ca fundamentând modele valide de relaționare intrafamiliară.Această din urmă atitudine este prezentă și în discursurile profesioniștilor care idealizează familia tradițională pe care o consideră o formă perfectă de organizare.” (pag. 3)
- „Strategia națională de educație parentală are ca fundament abordarea teoretică conform căreia familia nu este inteligibilă ca realitate obiectivă, ea este mai degrabă un produs socio-cultural, «o constelație de idei, imagini si terminologii» creată și recreată permanent de practicile socio-culturale.” (pag.3)
- „A susține părinții în interesul superior al copilului înseamnă a crea o nouă cultură familială.”(pag. 4)
- „Politicile care privesc inițierea, formarea și dezvoltarea competentelor parentale trebuie să pornească de la respectarea modelelor familiale si educaționale existente în realitate, fără a impune modele unice considerate ideale.” (pag. 4)
- „Educația timpurie poate fi o pârghie esențială de reducere a inegalităților sociale.” (pag. 13)
- „…atrăgând familia alături de scoală la vârstele timpurii ale copilului, putem«educa»și familia.” (pag. 13)
- „A devenit o necesitate imediată crearea unui sistem de educație parentală centrat…și pe stimularea interesului pentru o nouă cultură familială…”(pag. 13)
- „Perioada timpurie a dezvoltării copilului… sistemul de educație parentală trebuie să vină în sprijinul dezvoltării unor principii esențiale ce vizează promovarea drepturilor omului, respectul pentru diversitate și încurajarea activă a egalității de gen.” (pag. 18)
- „Strategia are la bază următoarele principii:… promovării diversităț..stilurile parentale trebuie revizuite din perspectiva relaționării cu copiii și INLĂTURĂRII STEREOTIPIILOR DE GEN care influențează traseele de viață diferite ale fetelor si băieților,în acord cu legislația națională anti-discriminare și cu Standardele Națiunilor Unite și ale Comisiei Europene în acest domeniu.” (pag. 23)
Link-uri utile:
Concluzii
Așa cum rezultă din conţinutul Strategiei, cel mai mare duşman al progresului României este familia naturală. Toate neajunsurile şi nenorocirile care vin peste România se datorează familiei tradiționale, care se încăpăţânează să facă copii, să-i crească, să-i dea la şcoală, să-i înveţe valorile morale ale credinţei creştine pentru a deveni oameni de caracter, care la rândul lor să întemeieze familii sănătoase. Această familie cu toate valorile ei trebuie distrusă din temelii.
În schimb, toate promisiunile optimiste și triumfaliste pentru viitorul României sunt legate de ideologia progresistă, care susţine că familia este „un produs socio-cultural, creată şi recreată permanent de practicile socio-culturale” (p.3). Aceasta înseamnă că familia poate fi un produs socio-cultural alcătuit din doi sau mai mulţi parteneri de același sex, sau de sex opus, din căsătoria dintre un adult şi un copil, sau un om şi un animal, un om şi un obiect, etc., după preferinţa socio-culturală a fiecăruia. Pentru a nu lasă impresia că folosim un limbaj ironic, se poate verifica faptul că în ultimii ani, în alte părţi ale lumii, s-au încheiat căsătorii – poligame (trei femei), între om și animal de companie, între om și copac, între om şi computer, şi mai recent o persoană umană s-a căsătorit cu sine însăşi. De ce nu, dacă familia este doar un produs socio-cultural, o constelaţie de imagini, fără niciun fundament natural?
Aceasta este în esenţă oferta Strategiei Naţionale de Educaţie Parentală 2018-2025 propusă de Ministerul Educaţiei Naţionale. Agenda ideologică pe care se întemeiază documentul reiese limpede încă din primul paragraf din introducere. Urmează apoi o parte a documentului care nu este altceva decât un amalgam de idei, proiecte, studii, propuneri, programe ale unor organizaţii internaţionale sau naţionale care are menirea să îmbrace acest proiect ideologic într-o haină aparent academică pentru a fi mai ușor vandabil celor neavizaţi. În partea finală, documentul prezintă paşii care trebuie făcuţi pentru implementarea noii ideologii.
Astfel, noi considerăm că această strategie nu poate fi adoptată din următoarele motive:
– Conţine judecăţi de valoare cu privire la preferabilitatea unei convingeri sau viziuni (de tip progresist) în dauna alteia (de tip conservator, creştin sau „tradiţionalist”) asupra lumii, familiei sau educaţiei. Statul are obligaţia de a fi neutru faţă de convingerile şi opţiunile diverse ale părinţilor în educaţia copiilor (mai tradiţionaliste sau mai avangardiste, mai conservatoare sau mai progresiste) şi să nu caute să favorizeze impunerea uneia în dauna celorlalte prin pârghiile pe care le are la îndemână
– Art. 29 alin 6 din Constituţia României recunoaşte părinţilor dreptul fundamental de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine (art. 29 alin. 6 din Constituţie), iar libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale (art. 29 alin. 1 din Constituţie). Art. 14 alineatul 3 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prevede dreptul părinţilor de a asigura educarea şi instruirea copiilor lor potrivit propriilor convingeri religioase, filosofice şi pedagogice, iar art. 2 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului prevede dreptul părinţilor de a asigura această educaţie conform convingerilor lor religioase şi filosofice.
– Strategia conţine presupoziţii care descalifică convingerile conservatoare, creştine şi „tradiţionaliste” despre familie şi pe cei care şi le însuşesc şi stabileşte ca unic model valid modelul „progresist”, „divers”, în direcţia ideologiei de gen, cu încălcarea obligaţiei de neutralitate a Statului.
– Strategia conţine prezumţii implicite sau explicite că aceste cursuri de educaţie parentală ar trebui să fie obligatorii pentru părinţi. Este neclar care este motivul pentru care este nevoie de o educare în masă a părinţilor din România, ce studii stau în spatele respectivei Strategii şi care vor fi beneficiile aduse de aceasta după cei 10 ani de aplicare. Considerăm că o Strategie naţională de educaţie parentală ar putea fi gândită cel mult pentru medii defavorizate, destinată părinţilor cu deficite educaţionale majore şi concepută în termenii respectării drepturilor parentale amintite în prezenta scrisoare.
– Prioritatea MEN trebuie însă să rămână în continuare educarea copiilor. În condiţiile în care actualul sistem educaţional nu şi-a găsit încă o cadenţă, fiind într-o permanentă şi defectuoasă schimbare de metodologii, cu impact negativ asupra calităţii educaţiei pe un fond de criză permanentă de resurse umane, financiare şi materiale, ar fi inoportună asumarea de către minister a unor noi sarcini şi responsabilităţi. Managementul defectuos al educaţiei de stat a copiilor şi tinerilor s-ar perpetua şi în „educaţia” părinţilor, cu o irosire nepermisă de resurse care ar adânci şi mai mult criza învăţământului românesc.
În concluzie, solicităm retragerea completă a Strategiei de educaţie parentală.
Dumnezeu să ocrotească România!
Mihai Gheorghiu
Platforma civică pentru drepturi şi libertăţi ÎMPREUNĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.