Speram să nu trebuiască să scriu azi ceea ce veți citi mai jos. Speram să nu aud povestea aceasta spusă chiar azi, într-o zi atât de însorită de mai.
La unii s-au copt cireșele în pomi, la alții sunt pomii încă în floare. Pe drumul anevoios al vieții noastre dăm și de lucruri plăcute, de lucruri frumoase, de zile senine, de zile pline de parfumul florilor din jur... dar mai dăm și de lucruri moarte. De minți necoapte. De flori călcate. De amărăciune. De relații distruse sau pe cale să se distrugă. Am ajuns uneori în punctul în care am spus - și poate unii dintre voi au făcut-o deja de câteva ori până acum - că ”destul e destul!”
Nu vreau să schițez o falsă ipocrizie acum, dar atunci când aud vești triste despre alții din jur că au probleme, că se ceartă, că nu ajung la un consens, că nu mai există înțelegere... nu, eu nu sunt un bun consilier pentru ei, dar simt ceea ce simt ei și sunt afectat de cele care le văd, le înțeleg și le percep.
E ca un fel de durere a creației.
Suntem oameni și simțim cu toți diferite lucruri. Doar că atunci când unii râd și râdem cu ei... alții poate plâng și ne e mai greu să plângem cu ei.
E greu pentru că noi nu am trecut încă pe acolo. E greu că poate nu înțelegem pe deplin...
Astăzi m-am întâlnit cu o cunoștință și părea foarte afectată; pe fața ei se citea o stare de disperare și de frustrare care rodea adânc în sufletul ei. Parcă ar fi plâns de durere dacă ar fi putut. Am întrebat-o dacă totul este în regulă... și apoi a început să-mi povestească ceea ce vă voi scria mai jos semi-codat (asta pentru că a trebuit să scot numele persoanelor despre care îmi povestise și de care a devenit atât de profund afectată pentru a le proteja identitatea).
O bună prietenă de-a ei din copilărie, cu care se știe de mai bine de 25 de ani - judecați și voi acum, ce prietenie profundă trebuie să existe ca să-i poată destăinui acesteia starea nenorocită prin care trecea în aceste zile de mai însorit - a ajuns într-o stare de dezastru familial. Soțul ei este muncitor onest. Împreună plătesc ratele la un apartament și au și un copil de vreo 5 ani. Doar că el nu se implică deloc ca și tată și părinte și bărbat în cămin, ci a ales să bea alcool la fiecare 2-3 zile. În plus, și-a adus în casa lui un alt prieten, care nu muncește, dar este prietenul lui și de cinci ani ei doi sunt amici de pahar. Sunt amicii iadului.
Soția lui a reușit să mai facă o școală pentru a obține un post mai bine plătit, lucrează asistentă medicală la un spital, și în timpul liber mai lucrează câteva ore la un alt cabinet ca să poată întreține familia, mașina cu care face naveta la locul de muncă și casa ei. Soțul ei întreține doar starea de falsă veselie prin certuri, urlete, batjocoriri, vorbe stricate... și am putea spune așa de multe lucruri neplăcute despre el.
El nu este de acord să facă nimic ca să schimbe atmosfera din casa lui, dar soția lui se zbate și muncește din greu ca să facă ceea ce soțul ei consumă pe băutură zile în șir. De parcă mintea lui ar fi legată de alcool și capacitățile sale mintale nu îi mai folosesc la nimic.
Așa că singura soluție a lor este divorțul.
Când am auzit cuvântul divorț, am crezut că lucrurile nu sunt chiar la întâmplare și am ascultat mai atent să văd rădăcina răului care a produs această reacție în această familie de oameni pe care i-am întâlnit și eu acum un an de zile, nu cred că întâmplător au intrat la biroul meu să își procure bilete pentru a merge în vizită la niște rude din altă țară. Cunoștința (de care vă scriam mai sus) i-a recomandat să vină la agenția unde lucrez eu și am păstrat oarecum legătura cu ei pentru că le-am rezolvat un caz în care intraseră, ceva legat de călătoria lor de atunci... și se pare că nu m-au uitat. Una dintre persoane are și un nume interesant, iar sora ei, care a venit atunci cu ea să cumpere biletele avea un nume de familie din Biblie, nu putea să treacă neremarcată. Solomon.
Acum făceam legătura dintre nenorocirea sorei ei și numele celeilalte sore... că ea deși nu era judecătoare între ea și soțul ei alcoolic care a distrus întreaga familie, totuși ceva începea să rezoneze acolo.
Știați că numele Solomon din limba ebraică înseamnă... ”pașnic”? Probabil că această femeie disperată, deși ține la familia ei, ea nu mai poate continua relația cu soțul ei care și-a pierdut mințile în alcool, însă cred că în familia lor se poate întâmpla ceva ”pașnic” care să schimbe întorsura lucrurilor.
Am ascultat detaliile legate despre divorț. Dacă ea se despărțea de el, avea să continue să plătească ea restul de ani de rate de la acel apartament și nu avea nici o pretenție de la el la vreo pensie alimentară. El nu vroia divorțul, nu vroia să piardă nici apartamentul, dar nici nu ar fi vrut să plătească restul ratelor, deși muncește, câștigă ban cinstit la locul de muncă pe care încă îl mai are. Probabil că vă gândiți că acești doi oameni încă nu au ajuns la ”destul”. Vă spun eu că au trecut de mult de ”destul”. Ea era prea bună pentru el, el era prea rău pentru ea... sau așa am ajuns și eu să gândesc atunci pe moment. Dacă cunoștința mea era atât de afectată și se simțea în prezența ei durerea acestei femei distruse ... atunci ei au trecut de mult de ”destul”. Ceva trebuia să pună capăt durerilor și să o facă mai curând.
Nu am vrut să ofer nici un remediu pentru că știam că omul alcoolic era cel care trebuia să facă mișcarea principală din acest caz dureros. Nu aveam cum să ajung la el. Nici vorba mea bună nu ar fi făcut ceva pentru el. Însă am început să mă gândesc ce ar putea face ei ca familia lor să fie schimbată. Oare simpla discuție și analiză a evenimentelor avea să facă ceva? Oare omul acela, oricât de înecată îi era mintea în păcate, băutură, vorbe amare și nenorocire, nu putea simți că el își duce de râpă familia, soția, viitorul copilului său? Oare....?
Cu siguranță că știe lucrul acesta. Știe prea bine că este alcoolic. Știe destul de bine că e rău ceea ce face. Dar îi e greu să recunoască că el este vinovatul. Că el are nevoie de intervenția Creatorului în viața lui. Sunt sigur că numai Dumnezeu îl poate schimba pe acest om nenorocit.... Așa că am rămas pe gânduri și tot pe gânduri a rămas și cunoștința mea de astăzi. Rugați-vă pentru ei. Să se îndure Dumnezeu de acești oameni nenorociți!
După câteva ore ne-am reîntâlnit și părea în continuare afectată de acest fapt. Nimic nu o putea schimba în mintea ei, nu avea nici ea soluții la problema acestei familii, dar jelea nenorocirea prietenei ei de 25 de ani. Să ajungi să ai o familie, să ai casa ta... și să te vezi după atâția ani de zile în noroi alături de cel sau de cea pe care ai spus că o vei iubi la bine și la greu, în durere și în necaz... și ... să rupi jurământul acum când unul din cei doi... care o dată au fost iubiți, îndrăgostiți, cei mai buni prieteni... devine dușman, patetic, pătimaș al băuturii, al patimilor morții? Oare se poate să se ajungă chiar atât de departe?
Am face bine să-l condamnăm pe acest om. Dar ce i-ar ajuta lui să fie condamnat? El are nevoie de convingere! Să știe că a greșit și că există o cale de scăpare. Să știe că Dumnezeu îl iubește și vrea să îi vină în ajutor. De unde știu asta? Pentru că Dumnezeu este cel care a creat familia. El e cel care o poate repara atunci când noi am eșuat, atunci când am dat cu piciorul. Și Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că El nu iubește despărțirile în familie (Maleahi 2:16) și că El este Cel care poate veni în ajutor atunci când noi nu mai avem nici o putere de intervenție (Isaia 59:13-16), și tot El este Cel care cercetează inima și va da fiecăruia după fapta lui (Apocalipsa 2:23).
Oare acest om se va trezi la realitate? Oare va conștientiza că a trecut de ”destul” și va face pașii necesari pentru a se întoarce la a fi... pașnic? Oare îl va schimba Dumnezeu?
Vă recomand cartea mea Divorțul și Recăsătorirea în Lumina Bibliei (disponibilă în format tipărit de aici sau în format electronic pentru dispozitivele Android de aici). Nu este o carte care are răspuns la întrebările adresate mai sus, însă prezintă ceea ce spune Sfânta Scriptură cu privire la aceste domenii de care ne lovim atât de des și de care sunt afectate așa de multe familii, copii, generații în șir. Probabil că trebuie să ne întoarcem la fundamentele de bază ale vieții: să înțelegem că Dumnezeu ne-a creat să fim într-o relație pașnică unul cu celălalt în căminul nostru, să ne creștem copii cu frica de Domnul și să trăim viețile responsabili. Cartea poate fi comandată făcând click pe coperta alăturată. Dacă aveți timp, după ce reușiți să o citiți, lăsați vă rog și o recenzie la ea pe site-ul respectiv. Va ajuta și pe alții care au nevoie de ajutor în acest domeniu. Mulțumesc!
Laurenţiu Nica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.