După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

joi, 18 ianuarie 2018

Camelia Smicală 🔴 Finlanda cea de toate zilele: Despre închisorile de copii din aceasta țară...

Practicile sunt vechi, s-au cerut scuze public pentru aceasta, numai ca, sistemul isi continua nestingherit activitatea.
Aici, una dintre povesti:
Amintirile despre îmbrăcămintea școlară și, în special, despre pedeapsă, au fost adanc ingropate de Pauli Heinämäki, în vârstă de 66 de ani, pentru tot restul vieții. 
Hărțuirea și alte atrocitati se infiltreaza inca in visele lui Pavel.
- Am fost un copil plin de viață și probabil, in ziua de azi, mi-ar fi pus diagnosticul de ADHD. (...)
Pauli a trăit în casa de copii tip scoala din Jyväskylä.
- M-au ridicat in aprilie 1967. Într-o dimineață au venit, mi-au spus sa-mi pun hainele pe mine si m-au dus.
Pauli, în vârstă de 16 ani, a fost dus pentru prima oară la recepția de la Järvilinna din Laukaa. 
De acolo, Pauli a fost plasat în Lauksa, Pernasaari, în august 1967.
- Nu mi-a plăcut, așa că am fugit.
Pauli a fost prins și a fost blocat la Școala Pankasa din stația Penalty Leppäniemi din Laukaa. 
Acolo erau dusi tinerii care fugeau din centrele de plasament sau faceau crime.
A fost singura inchisoare de copii din Europa. Am fost acolo timp de opt luni o data și de multe ori în vremuri mai scurte. Acolo erau celule de cate 12 persoane. Mobilierul lor era un pat, o masă, un scaun și o oală. Ferestrele aveau gratii groase. Băieții trebuiau să muncească din greu.
- După micul dejun, eram dusi la turnat betoane. Mancam iar la ora 11 și apoi continuam cu betoanele pana la ora 16. Lucrul era plin de zgomot și praf, intunecos.
Eu și ceilalți băieți am fosti dusi la în închisoare fără o hotărâre judecătoreasc, fara sa stim cat durează închisoarea. Noaptea eram inchisi singuri în celulă. Dorul de acasă era teribil. Plangeam in somn, spune Pauli.
Potrivit lui Heinämäe, supraveghetorii școlii erau oamenii care locuiau in apropiere.
"Ne-au agresat, în funcție de cum se trezeau dimineața. Noi eram sclavi pentru ei.
- Când am fost prins, supraveghetorul m-a bătut și m-a lovit. Am aproximativ două sute de pagini de documente legate de școală. Despre asta este vorba, spune Pauli.
Alți băieți au fost de asemenea bătuti."


Publicat de la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)