Alexandru Racu, doctor în filosofie politică al Universității din Ottawa, despre noii komisari anti-familie naturală („Cine nu este cu noi, e împotriva noastră”)

Alexandru Racu, doctor în filosofie politică al Universității din Ottawa, a postat de curând pe pagina personală de Facebook o reflecție referitoare la valul de contestații corect-politice din mass-media la adresa referendumul pentru căsătorie și la recenta lovitură internă prin care extremiștii de stânga au confiscat partidul USR. Redăm integral textul postării, cu sublinierile redacției:

Mesajul transmis de oponentii demersului CPF, atat cei din USR cat si cei din societatea civila, indiferent daca ii preocupa mai degraba problema coruptiei sau mai degraba problema saraciei, este simplu si clar: cineva care nu raspunde cu „da, sa traiti!” la revendicarile activistilor LGBTQ, nu are ce cauta in organizatiile noastre, nici in USR si nici intr-un alt partid care ar putea sa apara ca alternativa „antisistem” la USR. Marturisesc ca pana acum chiar nu prea am intalnit oameni care sa zica: „domne, nu sunt de acord cu initiativa CPF, dar inteleg ca e o initiativa legitima, constitutionala, nu este sfarsitul lumii, e o viziune conservatoare pe care nu o impartasesc, drept care am sa merg sa votez nu, sau am sa stau acasa deoarece am alte lucruri mai bune de facut”. Nu. Oamenii au pus problema in cu totul alti termeni: cine nu e cu noi e inamicul democratiei, fascist, nazist, homofob, cu astia nu negociezi, astia nu au ce cauta intr-un partid democratic, huo, rusine, la puscarie.

Pana la urma, e dreptul lor sa o faca, dar banuiesc ca o fac (daca mai au un dram de maturitate) constienti de faptul ca, in conformitate cu logica reprezentativa a democratiei, nici nu vor mai pupa vreun vot de la cei care nu le impartasesc viziunea maniheista (iar acestia, nu mai are rost sa o spun, sunt multi si destul de diversi in optiunile lor politice, inclusiv atunci cand vine vorba de chestiunea drepturilor minoritatilor sexuale, care pana una alta pot fi rezolvate si printr-un parteneriat civil, cu care multi dintre cei care se opun casatoriei intre persoane de acelasi sex sunt de acord, dar se pare ca nici asta nu este indeajuns, tot un monstru homofob ramai). Daca n-am ce cauta in partidul tau, nu te astepta sa te votez.

In fine, asta inseamna ca fie, din postura de formatiuni politice care se lupta sa treaca pragul de 5%, mizeaza  pe faptul ca, in realitate, foarte putini romani se simt lezati de atitudinea lor, fie submnieaza cu buna stiinta posibilitatea de a construi consensul politic necesar pentru a ataca problemele care pretind ca ii preocupa, in speta saracia si/sau coruptia, probleme care pentru ei par sa fie cel putin la fel de importante ca legalizarea casatoriei intre persoane de acelasi sex. Ceea ce, evident, demonstreaza cat de serioase si/sau sincere sunt aceste preocupari ale lor (saracia si/sau coruptia) si cat de lucizi si maturi se dovedesc a fi in autismul lor sectar si maniheist.

Pana la urma, timpul ne va lamuri cum stau lucrurile de fapt, dar eu raman la ideea ca un om intelept cauta sa-si faca cat mai multi prieteni si cat mai putini dusmani, si ca un politician matur isi stabileste o ordine a prioritatilor si isi adapteaza, realist, agenda politica, la realitatile de pe teren, la conditiile specifice ale societatii in care actioneaza. Pentru moment, optiunea de a-i „demasca”, „marginaliza” si „pune la zid” pe „medievalii ortodoxiei” in numele „drepturilor omului” va primi, in mod firesc, din partea tuturor celor vizati (categoria in care se pare ca intra nu doar babele homofobe, ci chiar si un „impaciuitorist” ca nicusordan), un raspuns pe masura, care se va concretiza intr-o binemeritata marginalizare politica a apostolilor noii religii. Sau, ma rog, sa-i voteze cei care se regasesc in ideile si practicile lor. Mie chiar nu imi inspira incredere. Mai bine sa ma guverneze coruptii decat fanaticii si politrucii.