Comentariul de astazi este al treilea din an in care discutam islamismul, copilul teribil al istoriei contemporane. Atacul terorist de la Nisa saptamina trecuta ne constrange sa discutam subiectul din nou. Doar acum doua luni am publicat un comentariu despre islamism argumentind ca Romania nu are nevoie de moschee la Bucuresti. Din nefericire, Nisa este un argument in plus care ne valideaza pozitia. La fel putsch-ul esuat din Turcia tot din saptamina trecuta. Ceva nu e in regula in lumea musulmana. Framintarile, divizarile si fragmentarile islamului contemporan, cit si izbucnirile lui periodice in actiuni teroriste, impun concluzia ca Occidentul trebuie sa acorde o atentie nedivizata, imediata si determinata pentru a-l confrunta. Din nefericire, observam cu dezamagire ca Occidentul comenteaza mult despre terorismul islamist dar nu-l ia in serios. In acest sens Occidentul pare schizofrenic. Pe de o parte declara islamismul un pericol, doar sa-si nuanteze pozitiile dupa citeva zile ori saptamini dupa fiecare atentat terorist sa ne spuna ca islamul e o religie a pacii, ca terorismul islamist se datoreaza nu teologiei musulmane fundamentaliste ci somajului in rindurile tinerilor musulmani, atit in tarile de origine cit si in Europa, nivelului lor redus de educatie, ori a exploziei demografice din lumea musulmana in anii postcolonialismului.
Dar islamistii, ori fostii islamisti, ei ce zic? Ce gandesc ei despre modul in care Occidentul abordeaza ori percepe islamul, terorismul si cauzele lui? Rare sunt cartile ori comentariile acestor persoane, dar, zicem noi, poate mai importante si relevante decit comentariile sofisticatilor de la Foreign Policy, Foreign Affairs ori Le Monde Diplomatique. In sensul acesta, facem referinta astazi la cartea lui Maajid Nawaz,Radical, a Journey out of Islamist Extremism. ("Radical, abandonul islamismului extremist") Cartea are 261 de pagini, a fost publicata in 2013, si constitutie o lectura lejera. Pe ici si colo Nawaz cam bate cimpii cu detalii putin relevante despre viata lui ori impresiile lui despre Occident, dar, in toto, recomandam cartea fiecarei persoane care vrea sa inteleleaga, cit de cit, mintea si gindirea celor care sunt in stare sa-si lege o bomba de coapse si sa o detoneze intr-o multime de fiinte umane inocente ori sa treaca cu un camion gigant printr-o multime de oameni care sarbatoresc pasnic esenta Europei - libertatea si civilizatia.
Cine e Maajid Nawaz?
Nawaz e inca tinar. S-a nascut spre sfarsitul anilor 70 in Pakistan, din parinti musulmani. Tatal era om de afaceri, avid fan al serialului Dallas din anii 80, un pakistanez occidentalizat. Familia era traditionala, dar nu fundamentalista. In timp, familia lui Nawaz a emigrat in Marea Britanie stabilinduse la Londra. Londra a fost primul contact direct a lui Nawaz cu lumea occidentala. A dat peste o Londra segregata, in care britanicii si imigrantii locuiau in cartiere separate, iar musumlanii preferau si ei sa traiasca separat. Gettourile londoneze erau locuite de musulmanii nord africani, arabi, somalieni, pakistanezei. La 8 ani, scrie Nawaz, s-a confruntat cu rasismul britanicilor in scoala. Prietenii lui erau imigrantii musulmani nu britanicii. Copiii musulmani aveau o cultura a lor, separata, care le comunica ca musumlanii sunt victime ale colonialismului occidental si in special britanic. Ca inamicul numarul unu al lumii musulmane este Occidentul si in primul rind Statele Unite. Ca civilizatia musulmana nu este inteleasa de occidentali, fiind vazuta de ei de sus, si cu un iz de superioritate.
Nawaz descrie hartuirile politiei britanice indreptate in special catre musulmani si imigranti si mai putin catre britanici. In timp, Nawaz a imbratisat aceasta cultura a victimizarii musulmane. Muzica lui preferata era hip hoppul si rap-ul american cu lirice anti-politie si anti-autoritati. S-a apucat de citit carti si materiale scrise de clerici musulmani, toate cu pronuntate nuante antioccidentale. In septembrie 1989 s-a inscris la liceu (Cecil Jones High School), tocmai la vremea cind cultura hip hop si rap se lansase cu inversunare impotriva autoritatilor. Limbajul vulgar si incendiar al acestor culturi au inceput sa-l radicalizeze, sa-i influenteze gandirea, limbajul, timpul si perceptiile. Nawaz descrie si faptul ca el si colegii lui musulmani erau agresati de neo-nazisti si de skinheads (Combat 18). Multi britanici din liceul lui Nawaz faceau parte din grupurile acestea. Ei si musulmanii se antagonizau reciproc. Suspiciunile intre grupuri cresteau, interactiunile deveneau mai putine, iar conducerea scolii devenise tot mai timida. Musulmamii liceului s-au raliat in jurul singurului lucru care il aveau in comun - islamul.
Bosnia anilor 90
Radicalizarea lui Nawaz a escaladat rapid in anii 90, punctul de turnura fiind razboiul din Bosnia ai anilor 90. Materialele video care parveneau de acolo documentau atrocitatile sarbilor impotriva musulmanilor. Musulmanii europeni au reactionat afirmindu-si propria identitate religioasa. ("In reaction to these atrocities, Muslims in Europe began reasserting their religious identities even more. It was a natural defense mechanism.") (Pagina 38) ("Ca reactie la aceste atrocitati, musulmanii Europei au inceput a-si afirme identitatile religioase si mai mult. A fost un mecanism defensiv natural.") Bosnia, scrie Nawaz, a dat nastere islamului politic. ("Into this fray jumped the groups which advocated politicized Islam, the Islamists".) Important, adauga el, islamismul a penetrat Europa prin imigranti si azilanti. ("Islamist groups quickly spread and multiplied, arriving in Europe along with Arab asylum seekers and South Asian immigrants".)
Nawaz explica si diferenta dintre islam si islamism. Islamul e o religie iar islamismul dorinta de a impune teocratia islamica ca lege in societate. ("Islam is a religion ... As a religion, Islam contains all the usual schisms of any other faiths. ... Islamism is the desire to impose any given interpretation of Islam over society as law. ... Islamism is not another religious schism, but an ideological thought that seeks to develop a coherent political system that can house all these schisms, without necessarily doing away with them. Whereas disputes within Islam deal with a person's approach to religion, Islamism seeks to deal with a person's approach to society".) ("Islamul e o religie. Ca religie, islamul contine schismele obisnuite care exista in oricare alta credinta. ... Islamismul este dorinta de a impune oricare interpretare a islamului asupra societatii sub forma de lege. ... Islamismul nu este o schisma religioasa, ci o gandire ideologica care cauta sa dezvolte un sistem politic coerent care sa cuprinda toate aceste schisme, fara a elimina nici una dintre ele. In timp ce disuptele din interiorul islamului au de a face cu raportarea persoanei la religie, islamismul are de a face cu raportarea persoanei la societate".) (Pagina 45)
Nawaz asemuieste islamismul cu fascismul european totalitar care cauta sa umple omul cu ideologia unica si exclusivista a fascismului. La fel islamismul, zice el. In islam, atributia pentru impunerea fundamentalismului islamist e de domeniul miscarii militante cunoscute ca jihadism. (Pagin 46) Nawaz a devenit si el un aderent al jihadismului. S-a afiliat miscarii cunoscute cu numele de Hizb al-Tahrir (HT), o organizatie terorista formata in Israel (Palestina) in 1957. Obiectivul ei a fost si ramine afilierea tuturor tarilor musulmane din lume intr-un califat ("Khilafah" in araba). S-a alaturat acestei miscari in 1992 cind a primit un pamflet de la un prieten privind aceasta miscare. In 1992 inca nici nu ajunsese major, avind doar 16 ani. Pamfletul era un comentariu radical impotriva hindusilor. Au urmat apoi alte materiale propagandistice care descriau masacrele, reale ori imaginate, impotriva musulmanilor de-a lungul a peste o mie de ani. Scrise cu un ton anti-occidental, si desemnate sa impresioneze mintile tinerilor, Nawaz s-a trezit imersat mai tot timpul in citirea acestor mesaje desemnate sa indoctrineze. De la o vreme a inceput sa fie influentat si atras de predicile clericilor musulmani. Cu cit mesajele lor erau mai anti-occidentale ori anticrestine, cu atit Nawaz si colegii lui le primeau si mai bine si erau influentati de ele si mai mult.
Grupurile musulmane de indoctrinare
A urmat apoi integrarea lui Nawaz in cercurile si grupurile musulmane care studiau, in comun, literatura islamista. Erau incintati de cuvintarile clericilor si conferentiarilor, tanjind dupa gloria trecuta a islamului. Erau indoctrinati sa gandeasca ca occidentalii au inhibat civilizatia musulmana in dezvoltarea ei, la fel puterile coloniale si rasistii britanici. Astfel, ura impotriva Occidentului crestea de la zi la zi. In timp, Nawaz a devenit lider de grup de discutii, iar apoi conferentiar pe teme islamice in liceu. Avea o personalitate carismatica. Colegii lui musulmani il priveau cu admiratie, iar radicalismul lui Nawaz se ascutea de la zi la zi. O tema draga lui au fost discursurile care sustineau ca la inceput islamul a fost convertit la crestinism, crestinismul fiind vazut ca o credinta inferioara pentru ca nu pretindea, asemenea islamului, sa directioneze fiecare aspect din viata aderentilor lui. In crestinism e prea multa libertate, scrie Nawaz, ceea ce se reflecta in libertinismul si decadenta occidentalilor. Nawaz era ofensat, la fel ca multi alti musulmani, de faptul ca in perioada postcoloniala Occidentul a promovat in tarile arabe secularismul. Liderii musulmani din tarile musulmane au fost musulmani secularizati, aderenti ai secularismului, incepind cu Iranul, Egiptul, Iraqul, Iordania, Tunisia. (Pagina 56)
Nawaz denunta si ceea ce invatatorii lui islamisti trebuiau sa-l invete dar nu l-au invatat. Nu l-au invatat nici pe el nici pe tovarasii lui sa se roage. Niciodata, scrie Nawaz, nu a fost la o sesiune de invatatura care sa fi fost inceputa cu rugaciune. Nimeni nu accentua rugaciunea ori postul. Nici o lectie privind cum sa citesti ori sa intelegi Coranul. Nawaz a invat singur sa se roage.
Inregistrarile video din Bosnia au continuat sa-l radicalizeze pe Nawaz. A fost radicalizat si de interventia Arabiei Saudite care ajuta si pregatea musulmanii din Bosnia pentru razboiul cu sarbii. A fost impresionat de implicarea Arabiei Saudite in finantarea de moschei in Europa. Dar punctul culminant care l-a transformat pe Nawaz intr-un dusman al Occidentului, si in primul rind al Marii Britanii, a fost inrolarea musulmanilor britanici in razboiul din Bosnia impotriva sarbilor care, la intoarcere acasa povesteau istorisiri grotesti privind masacrele sarbilor. In felul acesta, islamistii recrutau alti musulmani britanici sa se alature razboiului din Bosnia. (Pagina 58) Genocidul impotriva musulmanilor bosniaci a fost punctul de turnura in razboiul islamistilor europeni impotriva Occidentului. ("There was a genocide going on in Bosnia, and the appalling crimes committed were being used to further an Islamist recruitment drive across Europe. And it worked) ("In Bosnia avea loc un genocid real, si crimele atroce comise erau folosite pentru a promova eforturile de recrutare a islamistilor in Europa. Si a reusit".) (Pagina 59) Concluzioneaza Nwaz: "Jihadismul european s-a nascut in Bosnia". ("European Jihadism was born through Bosnia".) (Pagina 59) Din Bosnia islamismul s-a extins in Europa, si din Europa in Orientul Mijlociu si Asia. In Europa, islamistii au fost radicalizati de evenimentele din Bosnia, in Egipt de evenimentele din Palestina (Israel), si in Pakistan de cele din Afganistan. Temele comune tuturor acestor radicalizari din zone georgafice diferite erau aceleasi: plangeri, nedreptati, crize de identitate, personalitati carismatice, si o propaganda a clericilor si activistilor islamisti cu un efect extraordinar in mintile tinerilor musulmani.
Decadenta Occidentului a fost o alta cauza in jurul careia islamistii s-au raliat. Fie ca e vorba de promiscuitatea sexuala, sodomie, adulter, apostati, atei, infideli - toti acestia urmau sa fie pedepsiti dupa legea lui Alah.
La 16 ani Nawaz s-a mutat in centrul Londrei, separat de familie cu gandul de a se pregati pentru universitate. Cam pe atunci a devenit un daris al HT, adica un fel de ucenic ori student obligat sa participe la intrunirile de indoctrinare. Odata terminate aceste cursuri, urma sa fie admis in miscarea HT ca membru cu drepturi depline. Au fost ani de succes ai miscarii HT pentru recrutarea de islamisti. Incetul cu incetul ochii lui Nawaz s-au deschis spre o lume cu totul nemaicunoscuta lui pina atunci - dimensiunile globale ale jihadismului. Iar centrul intelectual al jihadistilor si eforturilor de recrutare, cit si de finantare, era Marea Britanie, in special Londra anilor 90. ("For the first time, I had a real sense of how the movement was a national and global phenomenon. All the major universities had recruitment drives: we were fast taking over. The 1990s in London was the decade of Islamism".) (Pagina 66) ("Pentru prima data am avut un sens real al dimensiunilor miscarii, un fenomen national si global. Toate universitatile mari recrutau: faceam progres. Anii 90 in Londra a fost decada islamismului".)
Anii din universitate
Ajuns in universitate, Newham College, Nawaz isi continua propria indoctrinare si isi extinde influenta in rindurile studentilor musulmani. Ca lider al grupului musulman, se pricepea sa manipuleze conducerea universitatii pentru a-si atinge scopurile. Cerintele impuse universitatii le facea in numele libertatii religioase si a multiculturalismului. Conducerea universitatii s-ar fi simtit rasista daca ar fi negat doleantele studentilor musulmani. Niciun grup de studenti nu indraznea sa critice activitatile musulmanilor, din acelasi motiv - teama de a fi etichetati ca rasisti. Singurele exceptii erau studentii evrei si homosexualii. In culise, Nawaz si studentii musulmani rideau de ignoranta si naivitatea studentilor si conducerii universitatii. Asa au ajuns sa organizeze o intrunire masiva a studentilor musulmani la care au participat 12.000 de studenti musulmani din toata lumea.
Inevitabil, insa, violenta sectara tipic religiei musulmane s-a extins si in campusul universitatii lui Nawaz. S-au produs ciocniri violente, unele dintre ele rezultind in victime. Unii studenti musulmani incepusera sa vina la cursuri cu cutite ascunse sub haine. In cele din urma universitatea a luat masuri, politia a intervenit, si liderii musulmani au fost expulzati din universitate, printre ei si Nawaz. Asta l-a indirjit si mai mult impotriva britanicilor si a Occidentului. Relatiile cu parintii lui, in special cu mama, s-au inrautatit drastic. Separat de familie, Nawaz traia pe unde putea si din ce primea de la altii. Uneori dormea in masina. Dar obiectivul lui ramasese acelasi - weekendurile si le petrecea recrutind musulmani ca membri ai organizatiei HT. In timp, Nawaz s-a reintors la universitate, de data asta la prestigioasa School of Oriental and African Studies din Londra. Impresionata de loialitatea si ascensiunea intelectuala a lui Nawaz, HT l-au promovat in consiliul de conducere a miscarii HT in Marea Britanie. Astfel, Nawaz a ajuns unul din cei 8 lideri ai lui HT, o functie influenta.
Nota AFR: Detaliile cartii lui Nawaz sunt vaste, fiind imposibil sa facem doar o scurta recenzie. Urmeaza, deci, sa continuam recenzia, speram, saptamina viitoare. Adaugam, insa, ca nu sumtem singurii care privim lucrurile asa. La citeva ore inainte de incheierea editiei de azi, am primit la redactie traducerea engleza a unui interviu publicat in Franta cu profesorul Remi Brague, profesor emerit de la Sorbona. Profesorul Brague isi pune si el aceleasi intrebari dupa atentatul de la Nisa: de ce lui Hollande si politicienilor Europei le este teama sa numeasca dusmanul pe nume? De ce le este teama de islam? Va oferim traducerea engleza:http://www.
Material furnizat de catre Alianta Familiilor din Romania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.